Declarație privind strategia de politică monetară a BCE

1. Perioada marcată de inflație scăzută și saltul postpandemic al inflației evidențiază importanța unei strategii de politică monetară care să permită Consiliului guvernatorilor să răspundă cu eficacitate variațiilor semnificative ale contextului inflației. Transformările structurale actuale legate de situația geopolitică, digitalizare, inteligența artificială, factorii demografici, amenințarea la adresa sustenabilității ecologice și mutațiile din sistemul financiar internațional sugerează că contextul inflației va rămâne incert și, posibil, mai volatil, cu deviații mai ample de la nivelul țintei în ambele direcții, complicând conduita politicii monetare. O arhitectură financiară mai rezilientă, sprijinită de progresele înregistrate cu privire la uniunea economiilor și investițiilor, finalizarea uniunii bancare și introducerea unei monede euro digitale, ar contribui, de asemenea, la eficacitatea politicii monetare în acest mediu în continuă evoluție.
2. Strategia de politică monetară a BCE este atât ghidată, cât și impusă de mandatul conferit prin Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Obiectivul principal al BCE este menținerea stabilității prețurilor în zona euro. Fără a aduce atingere acestui obiectiv, Eurosistemul sprijină politicile economice generale din Uniunea Europeană cu scopul de a contribui la realizarea obiectivelor Uniunii definite la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Aceste obiective includ o creștere economică echilibrată, o economie socială de piață cu un grad ridicat de competitivitate, care tinde spre ocuparea deplină a forței de muncă și spre progres social, precum și un nivel înalt de protecție și de îmbunătățire a calității mediului. Eurosistemul contribuie, de asemenea, la buna desfășurare a politicilor promovate de autoritățile competente în ceea ce privește supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și stabilitatea sistemului financiar.
3. Consiliul guvernatorilor confirmă că indicele armonizat al prețurilor de consum (IAPC) rămâne măsura adecvată a evoluției prețurilor pentru a evalua îndeplinirea obiectivului privind stabilitatea prețurilor. Cu toate acestea, Consiliul guvernatorilor continuă să considere că includerea în IAPC a costurilor asociate locuințelor ocupate de proprietari ar fi mai reprezentativă pentru rata inflației relevantă pentru gospodăriile populației. Prin urmare, în cadrul evaluărilor sale privind politica monetară, Consiliul guvernatorilor ia în considerare măsuri ale inflației care includ estimări ale costurilor acestor locuințe, utile ca verificări încrucișate, în setul său mai amplu de indicatori suplimentari ai inflației.
4. Un amortizor al inflației peste 0% asigură politicii monetare spațiul necesar pentru reduceri ale ratelor dobânzilor în eventualitatea unor evoluții nefavorabile, precum și o marjă de siguranță împotriva riscului deflaționist prin impactul său pozitiv asupra trendului ratelor nominale ale dobânzilor. Mai exact, limita minimă efectivă aplicată ratelor nominale ale dobânzilor restrânge conduita politicii monetare în eventualitatea unor șocuri dezinflaționiste semnificative. Facilitarea ajustărilor macroeconomice și intersectoriale în zona euro, rigiditatea la scădere a salariilor nominale și erorile sistematice de măsurare justifică, de asemenea, un amortizor al inflației.
5. Consiliul guvernatorilor consideră că stabilitatea prețurilor este menținută în mod optim prin vizarea unui nivel al inflației de 2% pe termen mediu. Angajamentul Consiliului guvernatorilor cu privire la această țintă este simetric. Simetria se referă la faptul că acesta consideră deviațiile negative și cele pozitive de la această țintă de nedorit în egală măsură. Ținta inflației de 2% asigură o ancorare clară a anticipațiilor privind inflația, esențială pentru menținerea stabilității prețurilor.
6. Pentru a menține simetria țintei inflației, Consiliul guvernatorilor recunoaște importanța unor măsuri de politică monetară adecvat de ferme sau persistente ca răspuns la deviații ample și susținute de la țintă în oricare direcție, pentru a evita perpetuarea deviațiilor prin dezancorarea anticipațiilor privind inflația. În eventualitatea unor șocuri dezinflaționiste semnificative, trebuie luată în considerare limita minimă efectivă aplicată ratelor nominale ale dobânzilor. În cazul unor șocuri inflaționiste semnificative, trebuie avute în vedere posibile nelinearități ale procesului de stabilire a prețurilor și a salariilor.
7. Consiliul guvernatorilor confirmă orientarea pe termen mediu a strategiei sale de politică monetară. Aceasta permite deviații inevitabile pe termen scurt ale inflației de la țintă, precum și decalaje și incertitudini asociate transmisiei politicii monetare la nivelul economiei și al inflației. Flexibilitatea orientării pe termen mediu ține cont de faptul că răspunsul adecvat din partea politicii monetare la o deviație a inflației de la țintă este specific contextului și depinde de originea, amploarea și persistența deviației. Sub rezerva menținerii ancorării anticipațiilor privind inflația, aceasta permite Consiliului guvernatorilor să integreze în deciziile sale de politică monetară și alte considerații relevante pentru asigurarea stabilității prețurilor.
8. Consiliul guvernatorilor se angajează să definească politica monetară astfel încât să asigure stabilizarea inflației la nivelul țintei de 2% pe termen mediu. Principalul instrument de politică monetară este setul de rate ale dobânzilor de politică monetară ale BCE. Consiliul guvernatorilor poate utiliza și alte instrumente, după caz, pentru a influența orientarea politicii monetare atunci când ratele dobânzilor de politică monetară se apropie de limita minimă sau pentru a menține funcționarea fără sincope a transmisiei politicii monetare. Printre aceste instrumente se numără operațiunile de refinanțare pe termen mai lung, achizițiile de active, ratele negative ale dobânzilor și semnalele privind orientarea viitoare a politicii monetare (forward guidance). Consiliul guvernatorilor va continua să răspundă în mod flexibil la noile provocări pe măsură ce se manifestă și va lua în considerare, dacă va fi nevoie, utilizarea de noi instrumente de politică monetară în vederea îndeplinirii obiectivului său privind stabilitatea prețurilor, aspect evidențiat de introducerea Instrumentului de protecție a transmisiei politicii monetare în 2022. Alegerea, conceperea și punerea în aplicare a instrumentelor vor permite un răspuns agil la noile șocuri și vor reflecta în mod corespunzător obiectivele vizate, fie că este vorba despre calibrarea orientării politicii monetare sau despre protecția transmisiei politicii monetare, sub rezerva unei evaluări cuprinzătoare a proporționalității.
9. Consiliul guvernatorilor își bazează deciziile de politică monetară, inclusiv evaluarea proporționalității deciziilor sale și a posibilelor efecte secundare, pe o evaluare integrată a tuturor factorilor relevanți. Mai exact, Consiliul guvernatorilor ia în considerare nu numai cea mai probabilă traiectorie a inflației și a activității economice, ci și riscurile și incertitudinile asociate, inclusiv prin utilizarea corespunzătoare a analizelor senzitivității și ale scenariilor. Evaluarea integrată se întemeiază pe două analize interdependente: analiza economică și analiza monetară și financiară. În acest cadru, analiza economică se axează pe evoluțiile economice în termeni reali și nominali, în timp ce analiza monetară și financiară vizează indicatorii monetari și financiari, cu accent pe funcționarea mecanismului de transmisie a politicii monetare și pe posibilele riscuri la adresa stabilității prețurilor pe termen mediu generate de dezechilibre financiare și factori monetari. Rolul pregnant al conexiunilor macrofinanciare în cadrul evoluțiilor economice, monetare și financiare impune o integrare deplină a interdependențelor dintre celor două analize. Acest cadru reflectă importanța monitorizării atât a mecanismului de transmisie, cât și a posibilelor efecte secundare ale calibrării instrumentelor de politică monetară și recunoașterea faptului că stabilitatea financiară constituie o premisă a stabilității prețurilor. În acest sens, reziliența sectorului financiar reprezintă o condiție necesară pentru evitarea unui posibil conflict între stabilitatea prețurilor și cea financiară. Consiliul guvernatorilor evaluează sistematic, la intervale regulate, interacțiunile dintre politica monetară și stabilitatea financiară.
10. Schimbările climatice au implicații profunde pentru stabilitatea prețurilor prin impactul lor asupra structurii și dinamicii ciclice a economiei și sistemului financiar. Combaterea schimbărilor climatice constituie o provocare globală și o prioritate în materie de politici pentru Uniunea Europeană. În limitele mandatului său, Consiliul guvernatorilor se angajează să asigure că Eurosistemul ține cont pe deplin, în concordanță cu scopurile și obiectivele UE, de implicațiile schimbărilor climatice și ale degradării naturii asupra politicii monetare și a activităților de bancă centrală.
11. Comunicarea clară a deciziilor de politică monetară și a motivelor care stau la baza acestora, prin intermediul declarației de politică monetară, al conferinței de presă, al Buletinului economic și al dării de seamă privind politica monetară, sprijină eficacitatea politicii monetare a BCE. Aceste produse sunt completate de versiuni structurate pe mai multe paliere și dotate cu elemente vizuale ale comunicărilor în materie de politică monetară destinate publicului larg, care sunt esențiale pentru asigurarea înțelegerii de către public a acțiunilor BCE, precum și a încrederii în acestea. Consiliul guvernatorilor va continua să își adapteze abordarea ca răspuns la evoluția contextului comunicării.
12. Consiliul guvernatorilor intenționează să evalueze periodic adecvarea strategiei sale de politică monetară, următoarea evaluare fiind prevăzută pentru anul 2030.