Prezentare generală

Pandemia actuală de coronavirus (COVID-19) a continuat să afecteze activitatea economică în trimestrul I 2021, pe fondul prelungirii măsurilor restrictive stricte și al apariției unor blocaje la nivelul ofertei. Cu toate acestea, scăderea producției a fost limitată de efectele asociate experienței dobândite – agenții economici adaptându-se mai bine la pandemie – și de sprijinul din partea politicilor, precum și de revigorarea în continuare a cererii externe și de reziliența sectorului prelucrător.^[1]

Progresele recente în combaterea pandemiei ar trebui să conducă la o redresare semnificativă începând cu trimestrul II al anului. Mai exact, accelerarea procesului de vaccinare, precum și scăderea ratelor de infectare ar trebui să permită, în semestrul II 2021, o corecție rapidă a măsurilor restrictive, care au avut un caracter mai strict decât s-a anticipat în semestrul I. Cu toate acestea, se presupune că aceste măsuri vor fi relaxate în totalitate abia la începutul anului 2022, în concordanță cu proiecțiile anterioare. În condițiile acestor ipoteze, activitatea economică în zona euro este proiectată să își reia creșterea în trimestrul II 2021 și să se revigoreze puternic în a doua jumătate a anului, pe seama unui reviriment pronunțat al consumului privat și a reducerii blocajelor la nivelul ofertei. Astfel, PIB real ar putea să depășească nivelul din perioada pre-criză începând cu trimestrul I 2022, cu un trimestru mai devreme decât s-a estimat anterior.

Comparativ cu proiecțiile din luna martie 2021, perspectivele creșterii economice sunt mai robuste în 2021 și 2022. Aceasta reflectă ipoteza potrivit căreia pandemia va avea un impact economic mai redus, având în vedere progresele înregistrate de campania de vaccinare, măsurile suplimentare substanțiale de politică fiscală – parțial finanțate prin programul „Next Generation EU” – și o îmbunătățire a perspectivelor cererii externe, sprijinită de pachetele de măsuri de politică fiscală recent adoptate în Statele Unite. Se previzionează că măsurile de politică monetară, fiscală și macroprudențială vor contribui cu succes la evitarea efectelor semnificative de amplificare în sectorul financiar și la limitarea repercusiunilor economice ale crizei. Prin urmare, până la sfârșitul anului 2022, se estimează că PIB real se va situa cu doar 1,3% sub nivelul din proiecțiile publicate înainte de începerea pandemiei.^[2]

Se anticipează că inflația se va intensifica la 1,9% în 2021, pe seama unor factori temporari în sensul creșterii, urmând să revină la rate de 1,5% și 1,4% în 2022 și 2023, în condițiile în care presiunile din partea cererii rămân modeste, iar prețurile petrolului sunt estimate să scadă. Traiectoria boltită a inflației totale în 2021 reflectă inversarea reducerii cotei TVA în Germania, revigorarea dinamicii prețurilor produselor energetice pe fondul unor efecte de bază puternice, precum și creșterea costurilor cu factorii de producție în asociere cu perturbările la nivelul ofertei. Întrucât acești factori temporari ar trebui să se estompeze la începutul anului 2022, se previzionează că inflația IAPC va avea un profil, în linii mari, plat în 2022 și 2023. Potrivit estimărilor, inflația IAPC exclusiv produse energetice și alimente se va intensifica peste nivelul prevăzut în proiecțiile din luna martie 2021, odată cu avansul procesului de redresare economică și cu reducerea deficitului de cerere din economie. Se proiectează, de asemenea, o majorare a componentei „alimente” a inflației IAPC. Aceste efecte în sensul creșterii asupra inflației totale sunt, în linii mari, compensate, pe parcursul orizontului de proiecție, de scăderea componentei „produse energetice” a inflației IAPC, determinată de panta descrescătoare a traiectoriei cotațiilor futures ale petrolului. Comparativ cu proiecțiile experților BCE din luna martie 2021, inflația totală a fost revizuită în sens ascendent pentru anii 2021 și 2022, pe seama unor evoluții mai favorabile ale deficitului de cerere din economie și a unor efecte în sensul creșterii ale prețurilor materiilor prime.

Având în vedere persistența incertitudinilor cu privire la evoluția pandemiei și amploarea repercusiunilor economice, au fost pregătite două noi scenarii alternative: un scenariu moderat, care prevede o soluționare mai rapidă a crizei sanitare, și un scenariu sever, care estimează prelungirea pandemiei. Aceste scenarii alternative sunt prezentate în Secțiunea 5.

1 Ipoteze-cheie care stau la baza proiecțiilor

Scenariul de bază al proiecțiilor din luna iunie 2021 se sprijină pe ipoteza unei relaxări rapide a măsurilor restrictive și a soluționării crizei sanitare până la începutul anului 2022. Potrivit proiecției de bază, campaniile de vaccinare vor continua în concordanță cu strategia UE privind furnizarea de vaccinuri.^[3] Se pornește însă de la premisa că unele măsuri restrictive vor fi necesare până la începutul anului 2022 din mai multe motive: constrângerile la nivelul cererii (precum dorința de vaccinare a populației), apariția unor noi variante de COVID-19 în afara zonei euro și persistența incertitudinilor cu privire la eficacitatea vaccinurilor împotriva acestor variante. Comparativ cu proiecțiile din luna martie 2021, măsurile restrictive au avut un caracter mult mai strict în prima jumătate a anului 2021, dar se presupune că, până la finele anului, acestea se vor apropia de nivelurile mai scăzute prevăzute în cadrul exercițiului de proiecție anterior. Aceasta implică o relaxare mai rapidă a măsurilor în semestrul II 2021. Ipoteze similare privind evoluția pandemiei stau, în medie, la baza proiecțiilor referitoare la contextul internațional (în pofida unor diferențe evidente între țări). Scenariile care utilizează ipoteze alternative privind evoluția pandemiei și amploarea repercusiunilor economice sunt prezentate în Secțiunea 5.

Măsurile importante de politică monetară și fiscală, inclusiv pachetul „Next Generation EU” (NGEU), vor contribui la sprijinirea veniturilor și a cererii agregate, la evitarea pierderilor masive de locuri de muncă și a falimentelor, precum și la limitarea interacțiunilor nefavorabile dintre economia reală și sectorul financiar. Pe lângă măsurile de politică monetară adoptate de BCE până la data-limită pentru aceste proiecții, scenariul de bază include stimulul fiscal discreționar legat de criza COVID-19 și de redresare, inclusiv măsurile finanțate prin NGEU. Acest stimul discreționar reprezintă circa 4½% din PIB în 2021, 1½% din PIB în 2022 și 1¼% în 2023 (Secțiunea 3). Garanțiile pentru împrumuturile acordate de stat și injecțiile de capital ar trebui să contribuie în continuare la reducerea constrângerilor de lichiditate. De asemenea, prin politicile de supraveghere și cele macroprudențiale a fost eliberat un volum mai mare de capital bancar în vederea absorbirii pierderilor și a sprijinirii fluxului de credite către economia reală. S-au eliberat rezerve de capital, s-au emis orientări pentru reducerea provizionării prociclice și s-au adoptat măsuri de menținere a capacității băncilor de absorbție a pierderilor. Potrivit anticipațiilor, prin măsurile de politică monetară, fiscală și prudențială se va reuși, în linii mari, evitarea interacțiunilor severe dintre economia reală și sectorul financiar pe parcursul orizontului de proiecție.

2 Economia reală

PIB real s-a redus din nou în trimestrul I 2021. Potrivit Eurostat, PIB real a scăzut cu 0,3% în trimestrul I.^[5] Această evoluție a fost, în linii mari, similară declinului anticipat în scenariul de bază din luna martie 2021. Deși au apărut unele blocaje la nivelul ofertei, iar măsurile restrictive au avut un caracter mai strict decât s-a estimat, impactul celor din urmă asupra activității economice a fost anulat de efectele asociate experienței dobândite, în condițiile în care agenții economici continuă să se adapteze la măsuri. În ansamblu, PIB real în trimestrul I 2021 a fost cu 5,1% sub nivelul din trimestrul IV 2019.

Se anticipează că PIB real va consemna un reviriment în trimestrul II 2021, în concordanță cu ameliorarea semnificativă a indicatorilor de încredere (Graficul 1). Multe țări din zona euro au extins și au înăsprit în continuare măsurile de izolare în luna aprilie, însă o relativă relaxare a avut loc deja în luna mai și este probabil să continue în iunie. Similar trimestrelor anterioare, aceste măsuri restrictive par să conducă la mai puține perturbări ale activității în sectorul prelucrător (de exemplu, indicele aferent anchetei în rândul directorilor de achiziții (Purchasing Managers’ Index – PMI) din sectorul prelucrător al zonei euro a ajuns la 63,1 în luna mai) și să afecteze mai mult activitatea din sectorul serviciilor. Totuși, acesta din urmă a prezentat indicii de redresare (PMI aferent activității în sectorul serviciilor din zona euro s-a situat la 55,2 în luna mai). Măsurile fiscale țintite vor sprijini, de asemenea, redresarea activității. În ansamblu, se estimează că PIB real va crește cu 1,4% în trimestrul II 2021 (față de creșterea de 1,3% în proiecțiile din luna martie 2021).

Activitatea se va revigora puternic în a doua jumătate a anului 2021, conform proiecțiilor, în condițiile în care se anticipează o relaxare a măsurilor restrictive. Revirimentul anticipat se bazează pe mai multe ipoteze: o relaxare rapidă a măsurilor restrictive, diminuarea în continuare a incertitudinilor, sporirea încrederii în urma majorării în continuare a ratelor de vaccinare, politicile fiscale și monetare de susținere și corecția unei relative reprimări a cererii. Deși este sprijinită de redresarea în continuare puternică a cererii externe, revenirea va fi determinată în principal de o redresare robustă a cererii interne, îndeosebi în trimestrul III, în condițiile în care se anticipează redeschiderea progresivă și masivă a sectoarelor economice. De asemenea, se așteaptă și relaxarea altor factori care au limitat activitatea în prima jumătate a anului, inclusiv deficitul de microcipuri, care se estimează că a afectat sectorul auto și pe cel al tehnologiei. În plus, se previzionează că NGEU va stimula investițiile în unele țări. Potrivit anticipațiilor, PIB real va depăși, în trimestrul I 2022, nivelul din perioada pre-criză (cu un trimestru mai devreme decât se estima în proiecțiile din luna martie 2021). În ultimul trimestru al anului 2022, PIB real ar trebui să se situeze cu 1,3% sub nivelul prevăzut în proiecțiile publicate înainte de declanșarea pandemiei (Graficul 2).^[6]

Conform anticipațiilor, consumul privat va rămâne principalul motor al redresării. Ca urmare a înăspririi și prelungirii măsurilor restrictive începând cu toamna anului 2020, consumul privat a scăzut din nou semnificativ în trimestrul I 2021, contribuind puternic la restrângerea activității. Reducerea ritmului de creștere pe termen scurt a cheltuielilor gospodăriilor populației, în special în ceea ce privește serviciile care presupun o interacțiune fizică îndelungată, conduce la un nivel de consum inferior celui prevăzut în proiecțiile din luna martie 2021 pentru semestrul I 2021. Consumul continuă să fie mai volatil decât evoluțiile veniturilor disponibile reale, stabilizate de asistența din fonduri publice, ceea ce conduce la variații în continuare pronunțate ale ratei de economisire. Potrivit proiecțiilor, consumul privat își va relua redresarea în trimestrul II 2021, după care va cunoaște o accelerare puternică în semestrul II 2021, pe fondul relaxării progresive a măsurilor restrictive, urmând să atingă, în trimestrul II 2022, nivelul din perioada pre-criză. Acest reviriment este sprijinit, de asemenea, de reducerea treptată a incertitudinilor și de redresarea veniturilor disponibile, în pofida corecției transferurilor fiscale nete, îndeosebi în 2022. Deși consumul privat va fi, conform anticipațiilor, principalul motor al redresării, scenariul de bază nu prevede o contribuție puternică din partea deblocării cererii reprimate, în condițiile în care stocul semnificativ de economii excedentare acumulate va rămâne, în mare măsură, necheltuit (a se vedea Caseta 2 de mai jos).

Se estimează că investițiile în obiective rezidențiale vor reveni deja la nivelul din perioada pre-pandemie în trimestrul II 2021. Investițiile în obiective rezidențiale au înregistrat o creștere moderată în trimestrul I 2021, situându-se imediat sub nivelul din perioada pre-pandemie. Privind în perspectivă, dinamica anticipată a prețurilor locuințelor, care va depăși costurile obiectivelor rezidențiale ce induc efecte pozitive ale coeficientului q al lui Tobin, precum și revigorarea veniturilor disponibile și ameliorarea încrederii consumatorilor ar trebui să sprijine investițiile în obiective rezidențiale. În plus, se previzionează că unele dintre economiile excedentare acumulate vor fi utilizate pentru investiții în obiective rezidențiale. După un start robust, se estimează că aceste investiții vor continua să se redreseze puternic până la finele anului 2021, revenind treptat la ritmuri de creștere mai moderate pentru restul orizontului de proiecție.

Se așteaptă ca investițiile corporative să rămâne reziliente și să se redreseze substanțial în 2021, atingând nivelul din perioada pre-criză până la sfârșitul anului. Investițiile corporative au consemnat o revenire semnificativă în semestrul II 2020, redresându-se parțial după trenarea din prima jumătate a anului. Este probabil ca dinamica acestora să fi fost relativ modestă în semestrul I 2021, în contextul activității globale scăzute și al capacităților de producție neutilizate. Se anticipează un reviriment mai robust în semestrul II 2021, pe fondul redresării cererii globale și interne și al ameliorării dinamicii profiturilor, revigorarea fiind susținută, de asemenea, de condițiile favorabile de finanțare și de impactul benefic al planului NGEU asupra investițiilor corporative. Cu toate acestea, creșterea gradului de îndatorare brută a societăților nefinanciare în perioada pandemiei va limita, conform anticipațiilor, dinamica investițiilor corporative în cadrul orizontului de proiecție, în pofida deținerilor robuste de numerar, în condițiile în care firmele iau măsuri pentru a restabili soliditatea propriilor bilanțuri.

Se anticipează o contribuție pozitivă semnificativă din partea schimburilor comerciale nete în 2021, datorită creșterii puternice a exporturilor, în timp ce accelerarea importurilor va implica o contribuție, în linii mari, neutră ulterior. Până în prezent în 2021 dinamica pandemiei a afectat condițiile cererii interne, inhibând importurile, care se așteaptă să înregistreze o creștere inferioară celei a exporturilor în acest an. Schimburile comerciale ale zonei euro au fost afectate în primul trimestru al anului 2021 de incertitudinile legate de persistența eșecurilor temporare legate de noile condiții comerciale cu Regatul Unit, de blocajele din sectorul logistic global și de constrângerile la nivelul ofertei, îndeosebi în industria semiconductorilor. Se așteaptă ca deviația pozitivă între schimburile comerciale din sectorul prelucrător și cele din sectorul serviciilor să se reducă în acest an, iar indicatorii timpurii sugerează o revigorare treptată a serviciilor de călătorii în al doilea trimestru. Conform anticipațiilor, cotele de piață ale exporturilor își vor încheia redresarea la sfârșitul anului 2022 și se vor stabiliza pe termen mediu în jurul valorilor din perioada pre-pandemie, rămânând în același timp relativ modeste în țările mai dependente de exporturile de servicii de călătorie. Nu în ultimul rând, se anticipează că dinamica importurilor va fi mai robustă decât ar sugera cererea internă. Aceasta se datorează conținutului ridicat de importuri al exporturilor, precum și importurilor solide de servicii legate de turism în unele țări din nordul zonei euro.

Potrivit anticipațiilor, rata șomajului va rămâne, în linii mari, nemodificată în cursul anului 2021, urmând să revină, până la sfârșitul anului 2023, la nivelul din perioada pre-criză. O contracție a dinamicii ocupării forței de muncă în trimestrul I 2021, legată de prelungirea măsurilor de izolare și de reducerea asociată a activității, a condus la o creștere a șomajului. Se pornește de la ipoteza că o mare parte a lucrătorilor incluși în schemele de menținere a locurilor de muncă își vor relua locurile de muncă obișnuite, beneficiind de redresarea puternică din perioada post-pandemie. Prin urmare, se anticipează că rata șomajului va fi relativ stabilă până la finele anului 2021, urmând să se reducă treptat pe parcursul următorilor doi ani și ajungând la 7,3% până la sfârșitul anului 2023.

Conform proiecțiilor, dinamica productivității muncii pe persoană ocupată se va redresa începând cu trimestrul II 2021. Productivitatea muncii pe persoană s-a redus din nou în trimestrul I 2021, ca urmare a caracterului mai strict al măsurilor restrictive și a utilizării conexe a schemelor de menținere a locurilor de muncă. Se estimează că dinamica productivității muncii pe persoană se va redresa în trimestrul II 2021, va atinge nivelul maxim în trimestrul III 2021 și se va tempera treptat ulterior.

Comparativ cu proiecțiile din luna martie 2021, creșterea PIB real a fost revizuită în sens ascendent pentru anii 2021 și 2022. Dinamica pentru semestrul II 2021 a fost revizuită în sens ascendent, în special în trimestrul III. Aceasta reflectă anticipația privind o relaxare mai rapidă a măsurilor restrictive, legată de accelerarea progresului în ceea ce privește vaccinările, de sprijinul fiscal suplimentar și de reevaluarea impactului deblocării cererii interne reprimate asupra redeschiderii sectoarelor economice. Aceasta explică cea mai mare parte a revizuirilor creșterii anuale pentru 2021 și, în special, pentru 2022, acestea din urmă datorându-se în întregime unor efecte de report. Impactul ipotezelor este, în linii mari, neutru, deoarece efectele pozitive asupra creșterii, susținute de ipoteze privind o cerere externă mai robustă, sunt în mare măsură anulate de impactul negativ atât al creșterii prețurilor petrolului, cât și al inversării măsurilor de sprijin fiscal suplimentare, dar temporare, după anul curent.

3 Perspectivele fiscale

Politica fiscală continuă să atenueze impactul macroeconomic al pandemiei de COVID-19 în 2021 și să sprijine redresarea. În anul 2020, se estimează că stimulul fiscal extraordinar adoptat ca răspuns la pandemie s-a ridicat la puțin peste 4% din PIB. Întrucât restricțiile asociate măsurilor de izolare au continuat în 2021, autoritățile guvernamentale au prelungit măsurile de urgență, le-au amplificat treptat și/sau au adoptat noi măsuri de sprijin. Măsurile discreționare de stimulare legate de criză sunt estimate la aproape 4½% din PIB pentru 2021 (cu circa 1¼ puncte procentuale peste proiecțiile din luna martie 2021). Majoritatea măsurilor suplimentare sunt temporare și se estimează că vor fi retrase în 2022. Unele au fost prelungite în continuare și, alături de alte măsuri de redresare, inclusiv cheltuielile finanțate prin intermediul NGEU^[13], ar trebui să antreneze un stimul anual de circa 1½% din PIB în 2022 și de 1¼% în 2023. Cea mai mare parte a sprijinului acordat în regim de urgență în 2021 reprezintă cheltuieli suplimentare sub formă de subvenții și transferuri către firme, inclusiv în cadrul schemelor de menținere a locurilor de muncă. Măsurile clasificate în categoria „consumul administrațiilor publice” reflectă cu precădere cheltuielile mai mari cu sănătatea, inclusiv cu salariile, legate de campania de vaccinare. În ceea ce privește veniturile, măsurile se referă la reduceri ale impozitelor directe și indirecte.^[14] Investițiile publice suplimentare, deși limitate în 2020, dețin o pondere mai mare în pachetele de stimulente începând din 2021, în principal ca urmare a măsurilor finanțate prin NGUE anticipate. Ajustată cu impactul granturilor NGEU asupra veniturilor, în valoare de aproximativ 0,6% din PIB pe an, orientarea fiscală^[15] este proiectată să fie expansionistă în 2021, să se înăsprească în 2022 și să rămână, în linii mari, neutră în 2023.

Se previzionează că deficitul bugetar al zonei euro se va reduce ușor în 2021 și mai substanțial începând cu 2022, în timp ce datoria zonei euro se așteaptă să atingă un nivel maxim în 2021.^[16] Scăderea ușoară a deficitului bugetar în 2021 reflectă componenta ciclică relativ mai favorabilă și un nivel mai scăzut al plăților de dobânzi, care anulează complet măsurile suplimentare de stimulare neacoperite de granturile NGEU în ceea ce privește veniturile. Ameliorarea considerabilă a soldului bugetar în 2022 se datorează în principal relaxării majorității măsurilor de stimulare de urgență legate de criză și unei componente ciclice mult mai favorabile. În 2023, pe fondul unei orientări a politicii fiscale, în linii mari, neutre și al unor condiții ciclice mai favorabile, soldul bugetar agregat este proiectat să se amelioreze în continuare până la −2,6% din PIB. Se previzionează diminuarea în continuare a plăților de dobânzi pe parcursul orizontului de proiecție, acestea ajungând la 1,1% din PIB în 2023. Conform proiecțiilor, datoria zonei euro va atinge un nivel maxim de 99% din PIB în 2021, reducându-se ușor ulterior. Scăderea din perioada 2022-2023 se datorează cu precădere diferențialelor favorabile între rata dobânzii aferentă datoriei publice și ritmul de creștere a PIB, care anulează complet deficitele primare continue, deși în scădere. Comparativ cu proiecțiile din luna martie 2021, deficitul bugetar și datoria zonei euro au fost revizuite în sens ascendent, în special pentru 2021, pe seama măsurilor suplimentare de stimulare. Revizuirea mai amplă a datoriei publice în 2021 se explică prin efecte de bază din 2020, legate de o ajustare deficit-datorie peste așteptări. Aceasta reflectă, printre altele, reclasificarea unui sprijin acordat sectorului privat în conturile administrațiilor publice în unele țări.

4 Prețuri și costuri

Inflația IAPC este proiectată să înregistreze o creștere semnificativă în cursul anului 2021, să se reducă substanțial la începutul anului 2022 și apoi să rămână, în linii mari, constantă până la finele orizontului de proiecție (Graficul 3). Conform proiecțiilor, inflația totală se va situa, în medie, la 1,9% în 2021, atingând nivelul maxim de 2,6% în trimestrul IV, și va scădea până la rate de 1,5% și 1,4% în 2022 și, respectiv, 2023. Traiectoria boltită a inflației totale în 2021 reflectă efecte în sensul creșterii asupra inflației din partea unor factori temporari precum inversarea reducerii cotei TVA în Germania, revigorarea dinamicii prețurilor produselor energetice pe fondul unor efecte de bază puternice, precum și creșterea costurilor cu factorii de producție legată de perturbările la nivelul ofertei. Variațiile ponderilor implică o relativă volatilitate a profilului inflației în 2021, dar, în medie, se estimează că acestea vor avea numai un impact marginal în sensul scăderii asupra inflației IAPC pe parcursul anului. Deși acești factori temporari se vor estompa la începutul anului 2022, evoluțiile principalelor componente ale IAPC pe parcursul orizontului de proiecție, ale căror influențe se compensează reciproc, implică un profil, în linii mari, plat al inflației IAPC, cu un ușor avans în cursul anului 2023. Se anticipează că redresarea economică prognozată și diminuarea deficitului de cerere din economie vor conduce la o majorare treptată a inflației IAPC exclusiv produse energetice și alimente de la 1,1% în 2021 la 1,4% în 2023. Presiunile în sensul creșterii asupra prețurilor exercitate de creșterea cererii, deși au rămas, în general, modeste, ar trebui să compenseze reducerea presiunilor asupra prețurilor generate de efectele nefavorabile pe partea ofertei în contextul pandemiei și de măsurile restrictive pe parcursul orizontului de proiecție. Intensificarea presiunilor din surse interne asupra costurilor este considerată a fi motorul principal al evoluțiilor mai robuste ale prețurilor de consum, în timp ce se așteaptă ca evoluția presiunilor din surse externe asupra prețurilor să se tempereze în cadrul orizontului de proiecție. Potrivit anticipațiilor, componenta „alimente” a inflației IAPC va înregistra, de asemenea, o relativă majorare pe parcursul orizontului de proiecție. Intensificarea moderată a presiunilor în sensul creșterii asupra prețurilor exercitate de aceste două componente ale IAPC asupra inflației totale este anulată, în linii mari, în 2022 și 2023 de scăderile preconizate ale componentei „produse energetice” a inflației IAPC, determinate de panta descrescătoare a traiectoriei cotațiilor futures ale petrolului.

Conform anticipațiilor, costurile unitare cu forța de muncă vor contribui la intensificarea presiunilor din surse interne asupra costurilor pe parcursul orizontului de proiecție. După majorările puternice ale costurilor unitare cu forța de muncă în anul 2020 ca urmare a scăderii accentuate a productivității muncii, se estimează că aceste costuri vor fi diminuate de revigorarea productivității muncii în 2021, dar se vor redresa treptat și vor crește până în 2023. În timp ce fluctuațiile pronunțate ale productivității muncii exercită o influență dominantă asupra evoluției costurilor unitare cu forța de muncă în perioada crizei, dinamica remunerării pe salariat a înregistrat, de asemenea, oscilații ample, generate de impactul schemelor de menținere a locurilor de muncă. Aceste scheme au protejat ocuparea forței de muncă, însă angajații se confruntă cu reduceri salariale atunci când se înscriu în acestea, ceea ce a determinat diminuarea ritmului anual de creștere a remunerării pe salariat în 2020 și se previzionează că va genera o revenire ulterioară în 2021. Pe fondul redresării progresive a piețelor forței de muncă pe parcursul orizontului de proiecție și al reducerii impactului acestor scheme, se anticipează o normalizare a evoluției remunerării pe salariat, creșterea anuală urmând să se situeze la 2,4% în 2023.

Se estimează că marjele de profit vor amortiza, în mare măsură, fluctuațiile costurilor unitare cu forța de muncă. Marjele de profit au scăzut în anul 2020, în concordanță cu natura lor prociclică, dar au rămas mult mai reziliente decât ar implica, în mod normal, reducerea activității, fiind stabilizate prin schemele de menținere a locurilor de muncă. Firmele din zona euro depun, în general, eforturi pentru a reține lucrătorii în fazele incipiente ale unui declin economic, chiar dacă aceasta presupune o diminuare a marjelor de profit. Aceste presiuni în sensul scăderii asupra marjelor de profit au fost atenuate prin schemele de ajutor de stat pentru salarii. Pe ansamblu, se previzionează că marjele de profit vor amortiza evoluția costurilor unitare cu forța de muncă și vor avea un impact ușor pozitiv asupra presiunilor inflaționiste în 2023.

Se anticipează că dinamica prețurilor importurilor va fi influențată puternic de evoluția prețurilor petrolului și ale materiilor prime non-energetice și va reflecta presiuni moderate din surse externe asupra prețurilor către finele orizontului de proiecție. După consemnarea unei variații puternic negative în 2020, se estimează că prețurile importurilor vor înregistra o rată de creștere pronunțat pozitivă în anul 2021, reflectând în principal majorările prețurilor petrolului și ale materiilor prime non-energetice, dar și creșteri ale costurilor cu factorii de producție legate de deficitele la nivelul ofertei, urmată de o temperare accentuată a acestei rate până în 2023. Pe lângă scăderea prețurilor petrolului și a celor ale materiilor prime non-energetice, se anticipează că dinamica globală a prețurilor va rămâne, în general, moderată în cadrul orizontului de proiecție și va contribui la perspectivele moderate ale presiunilor din surse externe asupra prețurilor.

Comparativ cu proiecțiile din luna martie 2021, proiecția privind inflația IAPC a fost revizuită în sens ascendent cu 0,4 puncte procentuale și 0,3 puncte procentuale pentru 2021 și 2022 și este nemodificată pentru 2023. Toate cele trei componente principale ale IAPC contribuie la revizuirile în sens ascendent ale inflației totale în primii doi ani ai orizontului de proiecție. Inflația IAPC exclusiv produse energetice și alimente a fost revizuită în sens ascendent în cadrul intervalului de proiecție pe seama evoluțiilor mai favorabile ale măsurilor deficitului de cerere din economie, comparativ cu cele estimate în proiecțiile din luna martie 2021, precum și a unor efecte în sensul creșterii generate de majorarea presiunilor și a ipotezelor inflaționiste globale, îndeosebi legate de prețurile petrolului. Aceste ipoteze privind prețurile petrolului explică, de asemenea, evoluțiile recente peste așteptări ale componentei „produse energetice” a inflației IAPC și o revizuire vizibilă în sens ascendent a acesteia, mai ales pentru primii doi ani ai orizontului de proiecție. În același timp, o ușoară evoluție peste așteptări, probabil legată de efecte meteo temporare, și o dinamică mai puternică decât s-a estimat anterior a prețurilor materiilor prime alimentare justifică perspectivele relativ mai favorabile ale componentei „alimente” a inflației IAPC comparativ cu proiecțiile din luna martie 2021.

5 Scenarii alternative pentru perspectivele economice ale zonei euro

Întrucât persistă incertitudini semnificative cu privire la evoluția viitoare a pandemiei de COVID-19 și la efectele economice ale acesteia, două scenarii, care reprezintă alternative la proiecțiile de bază ale experților Eurosistemului din luna iunie 2021, ilustrează o serie de efecte plauzibile ale pandemiei de COVID-19 asupra economiei zonei euro.

Scenariul moderat prevede o soluționare a crizei sanitare până la sfârșitul anului 2021 și numai pierderi economice temporare, în timp ce scenariul sever pornește de la ipoteza unei crize sanitare prelungite și a unor pierderi permanente la nivelul potențialului economic. Comparativ cu proiecția de bază, scenariul moderat anticipează o introducere mai accelerată, un grad mai ridicat de acceptare din partea publicului și o eficacitate mai mare a vaccinurilor, inclusiv față de noile variante ale virusului, ceea ce ar permite o relaxare mai rapidă a măsurilor restrictive și eliminarea treptată a acestora până la sfârșitul anului 2021.^[17] Deciziile mai eficace adoptate de autorități și de agenții economici ar limita în continuare costurile economice ale măsurilor restrictive, generând efecte de încredere mai pozitive și intensificarea mai devreme decât s-a anticipat a călătoriilor și a turismului. În schimb, scenariul sever estimează o posibilă recrudescență a pandemiei în lunile următoare, însoțită de apariția unor variante mai contagioase ale virusului, ceea ce ar implica, totodată, scăderea eficacității vaccinurilor și menținerea unor măsuri restrictive până la jumătatea anului 2023, cu efecte de reducere a activității economice.^[18] Comparativ cu proiecția de bază, scenariul sever prognozează repercusiuni economice mai semnificative, amplificate de creșterea numărului de cazuri de insolvență și deteriorarea bonității debitorilor, care afectează pierderile așteptate și costurile de capital ale băncilor și, în consecință, oferta de credite pentru sectorul privat. În același timp, chiar și în scenariul sever, se pornește de la ipoteza că politicile monetare, fiscale și prudențiale limitează efectele de amplificare foarte severe în sectorul financiar. Aceste scenarii au la bază aceleași perspective generale pentru economia globală, cererea externă adresată zonei euro la sfârșitul anului 2023 fiind cu circa 12% mai mare decât nivelul din perioada pre-criză în scenariul moderat și cu aproximativ 2% peste același nivel în scenariul sever, comparativ cu 9% în scenariul de bază.

În scenariul moderat, PIB real ar înregistra o redresare puternică, revenind la nivelul din perioada pre-criză începând cu trimestrul III 2021, în timp ce în scenariul sever PIB real ar atinge acest nivel abia către finele anului 2023 (Graficul 4). Scenariul moderat sugerează o redinamizare semnificativ mai puternică în trimestrele II și III 2021 (2,5% și, respectiv, 4,1%)^[19] și consolidarea în continuare a activității economice până la finele anului, ca urmare a introducerii rapide anticipate a vaccinurilor, care determină manifestarea unor efecte de încredere suplimentare. Prin urmare, activitatea economică ar reveni la nivelul din perioada pre-pandemie încă din trimestrul III 2021 și ar depăși, până la jumătatea anului 2022, traiectoria estimată în proiecțiile formulate în decembrie 2019 pentru perioada pre-criză. În scenariul sever, activitatea economică ar consemna o expansiune mai modestă în trimestrele II și III 2021 (0,6% și, respectiv, 1,3%), continuând să se redreseze moderat în perioada următoare. Creșterea economică rămâne modestă până la începutul anului 2022, pe seama relaxării doar progresive a măsurilor restrictive, la care se adaugă efecte viitoare limitate asociate experienței dobândite, persistența incertitudinilor și mecanismele de amplificare în sectorul financiar, acestea fiind diminuate numai parțial de măsurile de sprijin legate de politici. În scenariul sever, o creștere relativ mai viguroasă, comparativ cu scenariul de bază, este prevăzută începând cu semestrul II 2022, având în vedere potențialul mai mare de recuperare și adaptarea cu succes la noul context. Aceasta contribuie la recuperarea integrală a pierderilor înregistrate de PIB real, comparativ cu nivelul din perioada pre-criză, până la sfârșitul orizontului de proiecție.

În ambele scenarii, inflația IAPC s-ar revigora pe termen scurt, înregistrând o variație mai amplă ulterior ca urmare a diferențelor la nivelul echilibrului între cerere și ofertă. Aceasta indică faptul că principalii factori determinanți ai intensificării inflației pe termen scurt în scenariul de bază (respectiv ipotezele privind prețurile petrolului, efectele de bază asociate componentei „produse energetice”, blocajele la nivelul ofertei și impactul inversării reducerii temporare a TVA în Germania) se aplică în egală măsură scenariilor alternative. Pe termen mediu, deficitul de cerere din economie este estimat a fi mai ridicat în scenariul sever decât în scenariul moderat. Prin urmare, în 2023, inflația s-ar situa la 1,7% în scenariul moderat, comparativ cu 1,1% în scenariul sever.

Piețele forței de muncă s-ar redresa rapid potrivit scenariului moderat, întrucât se anticipează că politicile reușesc, în mare măsură, să prevină efectele de histerezis, deși acestea sunt doar parțial limitate în scenariul sever. În scenariul moderat, rata șomajului atinge un nivel maxim în 2021 și revine la nivelul din perioada pre-criză până la jumătatea anului 2022. În schimb, în scenariul sever, rata șomajului nu revine la nivelul din perioada pre-criză în cadrul orizontului de proiecție și se menține foarte ridicată, reflectând nevoile sporite de realocare la nivel de sectoare. Acest lucru evidențiază riscurile în sensul creșterii la adresa șomajului asociate posibilelor falimente și vulnerabilităților întreprinderilor, precum și posibilelor efecte de histerezis.