Prezentare generală

Economia zonei euro se redresează rapid, în pofida persistenței incertitudinilor legate de pandemia de coronavirus (COVID-19) și de blocajele la nivelul ofertei.^[1] Aceasta a consemnat un reviriment peste așteptări în trimestrul II 2021 și ar trebui să își continue creșterea rapidă în semestrul II, PIB real depășind, până la sfârșitul anului 2021, nivelul din perioada pre-criză. Ulterior, creșterea va rămâne, potrivit anticipațiilor, puternică, dar se va normaliza treptat. Această perspectivă se bazează pe mai multe ipoteze: o relaxare rapidă a măsurilor restrictive în semestrul II 2021, disiparea progresivă a blocajelor la nivelul ofertei odată cu începutul anului 2022, menținerea sprijinului substanțial din partea politicilor (inclusiv a condițiilor favorabile de finanțare) și continuarea redresării globale. Cererea internă ar trebui să rămână principalul motor al revirimentului, beneficiind, de asemenea, de revigorarea anticipată a veniturilor disponibile reale și de reducerea incertitudinilor. În plus, consumul privat și investițiile în obiective rezidențiale vor fi probabil sprijinite de stocul semnificativ de economii acumulate. Se estimează că PIB real va crește cu 5% anul acesta și se va modera la 4,6% și 2,1% în 2022 și, respectiv, 2023. Comparativ cu proiecțiile experților Eurosistemului din luna iunie 2021, proiecția privind creșterea trimestrială în a doua jumătate a anului 2021 a fost revizuită în sens ușor descendent pe seama blocajelor la nivelul ofertei mai persistente decât s-a anticipat, a variantei Delta mai infecțioase a coronavirusului și a rezultatelor mai favorabile pentru semestrul I al anului care restrâng posibilitatea unei creșteri mai puternice ulterior. Cu toate acestea, pentru anul 2021 în ansamblu, proiecția privind creșterea PIB real a fost revizuită în sens ascendent cu 0,4 puncte procentuale. Proiecțiile pentru anii 2022 și 2023 sunt, în linii mari, nemodificate.

Perspectivele inflației se caracterizează în continuare printr-o traiectorie convexă în 2021, urmată de rate mai moderate în 2022 și 2023. Se anticipează că inflația se va situa, în medie, la 2,2% în 2021, datorită unor factori temporari în sensul creșterii. Printre aceștia se numără: revigorarea dinamicii prețurilor produselor energetice pe fondul unor efecte de bază puternice, creșterea semnificativă a costurilor de producție legată de perturbările la nivelul ofertei, majorări conjuncturale ale prețurilor serviciilor în condițiile relaxării restricțiilor legate de pandemia de COVID-19 și inversarea reducerii cotei TVA în Germania. Pe fondul estompării acestor factori de la începutul anului 2022 și al diminuării dezechilibrelor temporare dintre cerere și ofertă, se estimează că inflația IAPC se va reduce la rate de 1,7% și 1,5% în 2022 și, respectiv, 2023. Dincolo de acești factori preponderent temporari, se anticipează că inflația IAPC exclusiv produse energetice și alimente se va consolida treptat pe măsură ce redresarea avansează, deficitul de cerere din economie se restrânge și majorările recente ale prețurilor materiilor prime, inclusiv ale petrolului, se propagă treptat la nivelul prețurilor de consum. Prețurile alimentelor se așteaptă să cunoască, de asemenea, o accelerare. Aceste efecte în sensul creșterii asupra inflației totale sunt, în linii mari, contrabalansate, pe parcursul orizontului de proiecție, de o creștere mai lentă a prețurilor produselor energetice, care este influențată de ipotezele tehnice privind prețurile petrolului. Comparativ cu proiecțiile din luna iunie 2021, atât inflația totală, cât și inflația de bază au fost revizuite în sens ascendent pentru întregul orizont de proiecție. Motivele acestor revizuiri sunt: evoluțiile recente neprevăzute, unele presiuni mai persistente în sensul creșterii generate de perturbările la nivelul ofertei, ameliorarea perspectivelor cererii, efectele în sensul creșterii provenite din majorarea prețurilor petrolului și ale materiilor prime exclusiv petrolul, precum și deprecierea recentă a cursului de schimb al euro.

1 Economia reală

PIB real a crescut cu 2,2% în trimestrul II 2021^[2], nivel cu 0,8 puncte procentuale superior cifrei anticipate în proiecțiile din luna iunie 2021. Redresarea a fost determinată în principal de cererea internă, în special de consumul privat, pe seama unei accelerări a veniturilor disponibile reale și a unei scăderi substanțiale a ratei de economisire. Deși gradul de strictețe a măsurilor restrictive a fost doar ușor inferior celui din primul trimestru și, în linii mari, în concordanță cu ipotezele menționate în proiecțiile din luna iunie, evoluția peste așteptări a activității economice pare să fi reflectat o senzitivitate mai scăzută a acesteia la restricțiile legate de pandemia de COVID-19. PIB real în trimestrul II 2021 a continuat să se situeze cu 2½% sub nivelul din trimestrul IV 2019.

Se anticipează o nouă creștere viguroasă a PIB real în trimestrul III, pe fondul relaxării în continuare a măsurilor restrictive și al unor indicatori favorabili de încredere economică (Graficul 1). Se estimează că măsurile restrictive vor continua să fie relaxate în al treilea și al patrulea trimestru al anului. Totuși, potrivit anticipațiilor, aceste măsuri vor fi oarecum mai stricte decât s-a prevăzut în proiecțiile din luna iunie 2021, având în vedere apariția variantei Delta a coronavirusului și recrudescența cazurilor noi în iulie și august. În pofida unei relative diminuări, indicatorii de încredere rămân la niveluri ridicate, ceea ce sugerează că restul măsurilor restrictive nu vor conduce la perturbări semnificative ale economiei. Prin urmare, se așteaptă menținerea unei creșteri robuste a PIB real în semestrul II 2021, deși aceasta a fost revizuită în sens ușor descendent comparativ cu proiecțiile din luna iunie. Aceasta reflectă faptul că măsurile restrictive au un caracter mai strict și blocajele la nivelul ofertei sunt mai persistente decât s-a estimat anterior, alături de evaluarea potrivit căreia evoluțiile pozitive peste așteptări din prima jumătate a anului reduc posibilitatea unei revigorări puternice suplimentare în a doua jumătate a anului.

Conform proiecțiilor, PIB real va continua să înregistreze o creștere solidă în 2022, urmată de o încetinire la o rată mai normală în 2023. Traiectoria proiectată a PIB se bazează pe o serie de ipoteze. Printre acestea se numără relaxarea totală a măsurilor restrictive până la începutul anului 2022, reducerea în continuare a incertitudinilor, un nivel ridicat al încrederii în urma soluționării progresive a pandemiei de COVID-19 și redresarea globală în curs (Caseta 2). De asemenea, se previzionează că perturbările actuale la nivelul ofertei se vor disipa treptat de la începutul anului 2022. În plus, se anticipează că programul „Next Generation EU” (NGEU) va stimula investițiile în unele țări. La un nivel mai general, se estimează că politica fiscală, cea de supraveghere și cea monetară vor rămâne foarte favorabile, evitându-se astfel interacțiunile nefavorabile puternice dintre economia reală și sectorul financiar. În ansamblu, PIB real este proiectat să depășească, în trimestrul IV 2021, nivelul din perioada pre-criză (Graficul 2), cu un trimestru mai devreme decât în proiecțiile experților din luna iunie 2021, și să atingă, până la sfârșitul anului 2022, un nivel doar ușor inferior celui anticipat înainte de pandemie.

Fiind principalul motor al redresării, consumul privat va înregistra, potrivit anticipațiilor, o creștere robustă pe parcursul orizontului de proiecție, depășind nivelul din perioada pre-criză până în trimestrul I 2022. Consumul privat s-a redresat, în trimestrul II 2021, mult mai puternic decât s-a estimat anterior, dar a continuat să se situeze cu circa 6% sub nivelul pre-pandemic. Este probabil ca evoluția peste așteptări să reflecte atât o scădere mai semnificativă a ratei de economisire, cât și o creștere mai alertă a veniturilor reale. Veniturile continuă să provină în cea mai mare parte din veniturile din muncă, ceea ce implică, de regulă, o tendință marginală relativ mai ridicată de consum. Se așteaptă o accelerare în continuare puternică a consumului privat în a doua jumătate a anului. Aceasta are legătură cu relaxarea măsurilor restrictive și, de asemenea, cu stocul considerabil de economii acumulate, care permite deblocarea unei părți din cererea reprimată. Pe termen mediu, creșterea consumului privat este proiectată să depășească în continuare traiectoria inferioară a dinamicii veniturilor reale, în condițiile în care disiparea anticipată a incertitudinilor va permite corecția în continuare a economiilor excedentare.

Se previzionează că veniturile salariale mai ridicate vor sprijini veniturile disponibile reale pe tot parcursul orizontului de proiecție. Pe măsură ce economia continuă să se redeschidă, iar creșterea ocupării forței de muncă se consolidează, se estimează că veniturile salariale vor contribui în mod semnificativ la veniturile disponibile reale. În schimb, după contribuția pozitivă semnificativă din 2020, transferurile fiscale nete vor afecta dinamica veniturilor începând cu anul 2021. Aceasta reflectă expirarea anticipată a măsurilor de sprijin asociate pandemiei de COVID-19. În plus, conform proiecțiilor, veniturile disponibile reale vor fi inhibate de creșterea proiectată a dinamicii prețurilor de consum.

Se așteaptă ca rata de economisire a gospodăriilor populației să se reducă, în anul 2022, sub nivelul din perioada pre-criză, în contextul redeschiderii sectorului serviciilor și al reducerii importanței motivelor aflate la baza economiilor în scop preventiv. Se estimează că rata de economisire va scădea substanțial în următoarele două trimestre, în condițiile în care proporția economiilor forțate se diminuează ca urmare a relaxării anticipate a măsurilor restrictive. În plus, economiile în scop preventiv ar trebui să se disipeze pe fondul reducerii incertitudinilor și al ameliorării condițiilor pe piețele forței de muncă. Rata de economisire ar trebui să scadă, în anul 2022, sub nivelul din perioada pre-criză și să continue să se diminueze ușor ulterior. Se previzionează că aceasta va coborî marginal sub nivelul anticipat în scenariul de bază anterior pandemiei, conducând la o relativă corecție a economiilor excedentare ale gospodăriilor populației acumulate anterior. Aceasta ar sprijini un reviriment puternic al consumului. Cu toate acestea, rolul estimat al economiilor acumulate în redresarea consumului este oarecum redus ca urmare a concentrării economiilor la nivelul populației mai înstărite și mai în vârstă cu o tendință mai scăzută de consum.^[3]

Se anticipează că redresarea investițiilor în obiective rezidențiale va consemna o pierdere de ritm în cadrul orizontului de proiecție. Potrivit estimărilor, investițiile în obiective rezidențiale au înregistrat o creștere modestă în trimestrul II 2021, atingând deja în trimestrul I nivelul pre-pandemic. Pe termen scurt, efectele pozitive ale coeficientului q al lui Tobin, redresarea veniturilor disponibile, ameliorarea încrederii consumatorilor și nivelul ridicat al economiilor acumulate ar trebui să sprijine investițiile în obiective rezidențiale în a doua jumătate a anului 2021, în pofida unor influențe nefavorabile generate de înăsprirea în continuare a constrângerilor la nivelul ofertei. Dinamica investițiilor în obiective rezidențiale ar trebui să se normalizeze treptat până la finele orizontului de proiecție.

Se așteaptă ca investițiile corporative să rămâne reziliente și să se redreseze substanțial pe parcursul orizontului de proiecție. Investițiile corporative au continuat să revină la nivelul din perioada pre-criză în semestrul I 2021, beneficiind de redresarea cererii, de condițiile favorabile de finanțare și de efectele pozitive ale coeficientului q al lui Tobin. Se anticipează o accelerare a revirimentului în semestrul II 2021 pe fondul redresării cererii globale și interne și al ameliorării dinamicii profiturilor, revigorarea fiind susținută, de asemenea, de condițiile favorabile de finanțare și de impactul benefic al programului NGEU. De asemenea, potrivit anticipațiilor, investițiile corporative vor fi impulsionate, pe parcursul întregului orizont de proiecție, de investițiile legate de digitalizare, precum și de tranziția către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon (inclusiv în industria auto, ca urmare a reglementărilor de mediu și a trecerii la producția de vehicule electrice). În ansamblu, investițiile corporative sunt proiectate să revină, până la sfârșitul anului 2021, la nivelul pre-pandemic.

În urma reducerii cotelor de piață ale exporturilor în 2021 din cauza blocajelor temporare la nivelul ofertei, se anticipează o expansiune într-un ritm robust a exporturilor, susținută de cererea externă puternică și de creșterea competitivității. Conform estimărilor, creșterea rapidă a cererii începând cu semestrul II 2020 va continua să genereze o neconcordanță între capacitățile globale de producție și condițiile cererii în 2021. Această neconcordanță, măsurile de izolare luate în contextul pandemiei de COVID-19 și evenimentele extreme au condus la un mix de probleme logistice globale și o penurie de factori de producție intermediari esențiali, care a afectat exporturile de bunuri în afara zonei euro. Având în vedere persistența deficitului în cazul unor factori de producție intermediari, costurile de transport foarte ridicate și termenele lungi de livrare ale furnizorilor, se estimează că blocajele vor persista pe parcursul anului 2021 și se vor disipa treptat de la începutul anului 2022. Schimburile comerciale din sectorul serviciilor, în special turismul, s-au redresat puternic în timpul verii, pe fondul succesului campaniilor de vaccinare care au făcut posibilă redeschiderea economiilor, deși activitatea globală din acest sector rămâne mult sub nivelurile din perioada pre-criză. Alături de eliminarea blocajelor, aceasta va contribui la accelerarea pe termen mediu a exporturilor în afara zonei euro, având în vedere cererea externă robustă și creșterea competitivității exporturilor ca urmare a deprecierii recente a cursului de schimb al euro. Se anticipează că exporturile nete vor avea o contribuție ușor pozitivă la creșterea anuală a PIB real în toți cei trei ani ai orizontului de proiecție.

Rata șomajului a scăzut în trimestrul II 2021 și se estimează că aceasta va rămâne, în linii mari, constantă pentru restul anului, urmând să se reducă, până la începutul anului 2023, la nivelul din perioada pre-criză. O expansiune peste așteptări a dinamicii ocupării forței de muncă în trimestrul II 2021, legată de redresarea mai puternică a activității economice, a condus la o scădere a șomajului. Se anticipează că deficitele temporare de forță de muncă, care reflectă realocarea în creștere a locurilor de muncă și unele neconcordanțe, vor afecta piața forței de muncă pe termen scurt în anumite țări și sectoare. Se pornește de la ipoteza că o mare parte a lucrătorilor incluși în schemele de menținere a locurilor de muncă își vor relua locurile de muncă obișnuite, beneficiind de redresarea puternică din perioada post-pandemie. În consecință, se previzionează că rata șomajului se va reduce treptat începând cu 2022 și va coborî, la începutul anului 2023, sub nivelul din perioada pre-criză.

Potrivit anticipațiilor, dinamica productivității muncii pe persoană ocupată va înregistra o revigorare pronunțată în 2021, după care se va normaliza progresiv pe parcursul orizontului de proiecție. După scăderea accentuată consemnată în anul 2020, se estimează că aceasta s-a intensificat cu 1,5% în trimestrul II 2021 (comparativ cu trimestrul precedent), beneficiind de reducerea numărului de persoane incluse în schemele de menținere a locurilor de muncă. După atingerea unui nivel maxim în trimestrul III 2021, aceasta este proiectată să se tempereze treptat în perioada următoare. Profilul de creștere a productivității pe oră lucrată a fost mult mai rezilient în perioada pandemiei, în condițiile în care numărul total de ore lucrate a fost mai strâns corelat cu evoluția PIB.

Comparativ cu proiecțiile din luna iunie 2021, creșterea PIB real a fost revizuită în sens ascendent pentru anul 2021 și este, în linii mari, nemodificată pentru anii 2022 și 2023. Efectele pozitive statistice de reportare generate de revizuirile în sens ascendent ale datelor în 2020 și rezultatele mai favorabile din semestrul I 2021 anulează complet revirimentul ușor mai scăzut din a doua jumătate a anului 2021, ca urmare a unor măsuri mai stricte de izolare și a blocajelor mai persistente la nivelul ofertei decât s-a anticipat anterior. Aceasta a condus la o revizuire în sens ascendent, cu 0,4 puncte procentuale, a proiecției pentru întregul an. Pentru restul orizontului de proiecție, efectele în sensul scăderii generate de influențele nefavorabile menționate mai sus și de majorarea prețurilor petrolului compensează impactul moderat pozitiv al reducerii ratelor dobânzilor active, al deprecierii cursului de schimb efectiv al euro și al creșterii cererii externe.

2 Perspectivele fiscale

De la proiecțiile din luna iunie 2021, la scenariul de bază au fost adăugate numai măsuri de stimulare suplimentare limitate. Estimarea stimulului fiscal extraordinar adoptat ca răspuns la pandemie în 2020 a fost revizuită în sens ușor ascendent până la 4,2% din PIB al zonei euro. Având în vedere că bugetele pentru anul 2022 sunt încă în curs de elaborare, noutățile fiscale înregistrate după proiecțiile din iunie 2021 au fost limitate, dar continuă să indice că stimulul suplimentar asociat crizei COVID-19 și procesului de redresare se ridică la 0,2% din PIB în 2021. Aceasta reflectă estimările actualizate ale costurilor fiscale ale măsurilor, extinderea programelor și adoptarea de noi măsuri în multe țări. Majoritatea măsurilor suplimentare sunt temporare, vor fi retrase în anul 2022 și se referă cu precădere la subvenții și transferuri către firme.

În ansamblu, măsurile discreționare de stimulare asociate crizei și procesului de redresare sunt estimate la 4,6% din PIB în 2021, la 1,5% în 2022 și la 1,2% în 2023. În ceea ce privește componența stimulului global, cea mai mare parte a acestuia este încă reprezentată, în anul 2021, de subvenții și transferuri, inclusiv în cadrul schemelor de menținere a locurilor de muncă, fiind proiectată eliminarea aproape completă a acestora din urmă în 2022. Măsurile clasificate în categoria „consumul administrațiilor publice” includ cu precădere cheltuielile mai mari cu sănătatea, inclusiv cu salariile, legate de campania de vaccinare. În ceea ce privește veniturile, măsurile se referă la reduceri ale impozitelor directe și indirecte. Investițiile publice suplimentare au fost limitate în 2020, dar dețin o pondere mai mare în pachetele de stimulente începând cu 2021, în principal ca urmare a finanțării actuale prin NGEU. Pe lângă măsurile asociate crizei generate de pandemia de COVID-19 și cele de redresare, autoritățile guvernamentale din unele țări au adoptat măsuri de stimulare suplimentare.^[5]

Conform proiecțiilor, orientarea fiscală a zonei euro, ajustată în funcție de granturile NGEU, va fi expansionistă în anul 2021, se va înăspri semnificativ în 2022 și va rămâne, în linii mari, neutră în 2023. După expansiunea puternică consemnată în 2020, orientarea fiscală – ajustată cu impactul granturilor NGEU asupra veniturilor – rămâne expansionistă în 2021. Stimulul fiscal din 2021, măsurat cu ajutorul orientării fiscale, este superior celui determinat de măsurile asociate crizei generate de pandemia de COVID-19 și redresării, în principal pe seama măsurilor care nu sunt direct legate de criză, inclusiv a dinamicii mai robuste a cheltuielilor structurale, și a diferențelor metodologice. Având în vedere caracterul temporar al măsurilor de urgență adoptate în anul 2021 și diminuarea anticipată a pandemiei, orientarea fiscală este proiectată să se înăsprească semnificativ în 2022 și să rămână, în linii mari, neutră în 2023. Comparativ cu proiecțiile din luna iunie 2021, orientarea fiscală s-a relaxat ușor în 2021 și s-a înăsprit pentru restul orizontului de proiecție, îndeosebi în 2022.

Se previzionează că deficitul bugetar al zonei euro se va reduce ușor în 2021 și mai substanțial începând cu 2022, în condițiile unei îmbunătățiri a perspectivelor fiscale în raport cu proiecțiile din luna iunie 2021. Scăderea deficitului bugetar în 2021 reflectă ameliorarea componentei ciclice și un nivel mai scăzut al plăților de dobânzi, care anulează complet măsurile suplimentare de stimulare neacoperite de granturile NGEU. Ameliorarea considerabilă a soldului bugetar în 2022 se datorează în principal relaxării măsurilor de stimulare legate de criza COVID-19 și unei componente ciclice mult mai favorabile. În 2023, pe fondul unei orientări a politicii fiscale, în linii mari, neutre și al unor condiții ciclice mai favorabile, soldul bugetar agregat este proiectat să se majoreze în continuare până în proximitatea nivelului de −2% din PIB. Se previzionează diminuarea în continuare a plăților de dobânzi pe parcursul orizontului de proiecție, acestea ajungând la 1,0% din PIB în 2023. După creșterea pronunțată din 2020, se anticipează că datoria publică agregată a zonei euro va atinge un nivel maxim de circa 99% din PIB în 2021. Declinul ulterior se datorează cu precădere diferențialelor favorabile între rata dobânzii aferentă datoriei publice și ritmul de creștere a PIB, dar și ajustărilor datorie-deficit, care anulează complet deficitele primare continue, deși în scădere. Perspectivele fiscale s-au îmbunătățit comparativ cu proiecțiile din luna iunie 2021. Traiectoria datoriei și cea a deficitului bugetar în zona euro au fost revizuite în sens descendent pe parcursul întregului orizont de proiecție pe seama ameliorării componentei ciclice și a reducerii plăților de dobânzi. În 2023, datoria și deficitul bugetar se mențin mult peste nivelul din perioada pre-criză consemnat în 2019, în principal pe seama unei ponderi mai ridicate a cheltuielilor.

3 Prețuri și costuri

Inflația IAPC este proiectată să înregistreze în continuare o creștere până la sfârșitul acestui an, să se reducă în semestrul I 2022 și ulterior să se consolideze gradual (Graficul 3). Conform proiecțiilor, inflația totală se va situa, în medie, la 2,2% în 2021, atingând nivelul maxim de 3,1% în trimestrul IV 2021, și va scădea până la valori medii de 1,7% în 2022 și 1,5% în 2023. Saltul inflației totale în 2021 reflectă efecte în sensul creșterii din partea unor factori, în mare măsură, temporari, precum revigorarea dinamicii prețurilor produselor energetice pe fondul unor efecte de bază puternice și inversarea reducerii cotei TVA în Germania. Creșterea costurilor cu factorii de producție cauzată de perturbările la nivelul ofertei și efectele conjuncturale ale redeschiderii economiei asupra prețurilor serviciilor, în contextul relaxării restricțiilor legate de pandemia de COVID-19 în perioada verii, au alimentat presiunile în sensul creșterii asupra inflației. Variațiile ponderilor în IAPC implică o relativă volatilitate a profilului inflației în 2021, dar, în medie, se estimează că acestea vor avea numai un impact marginal în sensul scăderii asupra inflației IAPC pe parcursul anului. Se anticipează că acești factori temporari se vor estompa de la începutul anului 2022. De asemenea, un efect de bază suplimentar în sensul scăderii generat de creșterea semnificativă a inflației în luna iulie 2021 reduce inflația anuală în trimestrul III 2022. Ulterior, se estimează că inflația IAPC va crește progresiv pentru restul orizontului de proiecție, susținută de redresarea economică anticipată. Această evoluție se reflectă în consolidarea inflației IAPC exclusiv produse energetice și alimente pe parcursul orizontului de proiecție. Dincolo de intensificarea temporară a inflației în 2021, combinația între presiunile tot mai mari în sensul creșterii asupra prețurilor, generate de redresarea cererii, care rămân însă relativ modeste, și efectele indirecte ale majorărilor anterioare ale prețurilor materiilor prime, inclusiv ale petrolului, ar trebui să compenseze, pe termen mediu, reducerea presiunilor în sensul creșterii asupra prețurilor generate de efectele pe partea ofertei în contextul pandemiei. Intensificarea presiunilor din surse interne asupra costurilor este considerată a fi motorul principal al evoluțiilor mai robuste ale prețurilor de consum, în timp ce se așteaptă ca presiunile din surse externe asupra prețurilor să se tempereze în a doua jumătate a orizontului de proiecție. Potrivit anticipațiilor, componenta „alimente” a inflației IAPC va înregistra, de asemenea, o majorare progresivă. Intensificarea moderată a presiunilor în sensul creșterii asupra prețurilor exercitate de aceste două componente ale IAPC asupra inflației totale este anulată, într-o oarecare măsură, în 2022 și 2023 de scăderile preconizate ale componentei „produse energetice” a inflației IAPC, determinate de panta descrescătoare a traiectoriei cotațiilor futures ale petrolului.

Conform anticipațiilor, costurile unitare cu forța de muncă vor scădea atât în 2021, cât și în 2022, ca urmare a fluctuațiilor la nivelul schemelor de menținere a locurilor de muncă, urmând să se majoreze cu 1,4% în 2023. După majorările puternice consemnate în anul 2020 ca urmare a scăderii accentuate a productivității muncii, se estimează că aceste costuri vor fi diminuate de revigorarea productivității muncii în 2021 și 2022, dar se vor majora treptat până în 2023. Atât productivitatea muncii, cât și dinamica remunerării pe salariat au înregistrat oscilații ample generate de schemele de menținere a locurilor de muncă destinate să protejeze ocuparea forței de muncă. Aceasta a redus ritmul anual de creștere a remunerării pe salariat în 2020 și a determinat un reviriment ulterior în semestrul I 2021. Pe fondul redresării progresive a piețelor forței de muncă pe parcursul orizontului de proiecție și al estompării impactului schemelor menționate anterior, se previzionează că evoluțiile remunerării pe salariat se vor normaliza, creșterea anuală situându-se la 2,5% în anul 2023, ușor peste ritmurile înregistrate înainte de pandemie. Evoluția reflectă în principal ameliorarea condițiilor pe piața forței de muncă pe parcursul orizontului de proiecție. Potrivit anticipațiilor, în semestrul II 2021 creșterea puternică proiectată a inflației totale în zona euro nu va produce efecte semnificative de runda a doua asupra dinamicii câștigurilor salariale pe termen mediu.

Se anticipează că dinamica prețurilor importurilor va fi influențată puternic de evoluția prețurilor petrolului și ale materiilor prime exclusiv petrolul și va reflecta presiuni moderate din surse externe asupra prețurilor în cea de-a doua parte a orizontului de proiecție. Conform anticipațiilor, ritmul anual de creștere a deflatorului importurilor va ajunge de la −2,5% în 2020 la 5,4 % în 2021, reflectând în mare măsură creșterile prețurilor petrolului și ale materiilor prime exclusiv petrolul, dar și majorări ale altor costuri cu factorii de producție legate de deficitele la nivelul ofertei și de deprecierea euro, urmând să se reducă la 0,8% în 2023. Pe lângă o serie de scăderi anticipate ale prețurilor petrolului, se estimează că dinamica globală a prețurilor va rămâne, la un nivel mai general, moderată în cadrul orizontului de proiecție și va contribui la perspectivele moderate ale presiunilor din surse externe asupra prețurilor.

Comparativ cu proiecțiile din luna iunie 2021, proiecția privind inflația IAPC a fost revizuită în sens ascendent cu 0,3 puncte procentuale pentru anul 2021, cu 0,2 puncte procentuale pentru 2022 și cu 0,1 puncte procentuale pentru 2023. Revizuirile în sens ascendent se referă la IAPC exclusiv alimente și produse energetice pentru întregul orizont de proiecție, precum și la componenta „produse energetice”, în special în 2021 și 2022, în timp ce componenta „alimente” este, în linii mari, nemodificată. Aceste revizuiri reflectă mai multe elemente: evoluțiile pozitive neprevăzute din perioada recentă, unele presiuni în sensul creșterii generate de perturbările mai persistente la nivelul ofertei, ameliorarea perspectivelor cererii, deprecierea cursului de schimb al euro și revizuirile în sens ascendent ale ipotezelor tehnice privind prețurile petrolului (Caseta 1).