Prezentare generală

Conform proiecțiilor, creșterea economică va rămâne viguroasă în următorii trei ani, în pofida unor influențe nefavorabile pe termen scurt.^[1] Creșterea pronunțată a ratelor de infectare cu coronavirus (COVID-19) în mai multe țări din zona euro a condus la noi restricții și la incertitudini sporite cu privire la durata pandemiei. Apariția variantei Omicron a alimentat aceste incertitudini.^[2] În plus, blocajele la nivelul ofertei s-au intensificat și se așteaptă, în prezent, să se mențină pe o perioadă mai îndelungată, disipându-se numai gradual începând cu trimestrul II 2022 și fiind eliminate în totalitate până în anul 2023. În prezent, se estimează că PIB real va depăși nivelul din perioada pre-criză în trimestrul I 2022, cu un trimestru mai târziu decât în proiecțiile din luna septembrie 2021. Cu toate acestea, pe măsura relaxării constrângerilor legate de ofertă pe plan mondial, a reducerii restricțiilor generate de pandemie și a incertitudinilor asociate și a scăderii inflației de la nivelurile ridicate, se așteaptă o redinamizare a creșterii economice de la jumătatea anului 2022, în pofida unei orientări a politicii fiscale mai puțin favorabile și a anticipațiilor privind un nivel mai ridicat al ratelor dobânzilor pe piață. Consumul privat va rămâne principalul motor al creșterii economice, beneficiind de o revigorare a veniturilor disponibile reale, de o relativă corecție a economiilor acumulate și de o piață robustă a forței de muncă, rata șomajului la sfârșitul orizontului de proiecție fiind inferioară nivelurilor înregistrate în orice moment de la crearea zonei euro în 1999. Comparativ cu proiecțiile din luna septembrie 2021, intensificarea blocajelor la nivelul ofertei pe plan mondial și restricțiile mai severe legate de pandemie au condus la o revizuire în sens descendent a creșterii pe termen scurt. În același timp, disiparea treptată a acestor influențe nefavorabile ar trebui să sprijine o revenire mai puternică începând cu trimestrul II 2022, care să conducă, până la sfârșitul anului 2022, la o creștere a PIB real peste nivelul prevăzut în proiecțiile din septembrie 2021, efectele de report determinând o revizuire semnificativă în sens ascendent a creșterii anuale în 2023.

Se anticipează că inflația va fi mai ridicată pe o perioadă mai îndelungată, dar ar trebui să se reducă ușor sub nivelul de 2% până la sfârșitul anului 2022 și să se situeze la 1,8% în 2023 și 2024. Presiunile asupra prețurilor s-au intensificat semnificativ în ultimele luni și se estimează că inflația a atins un nivel maxim în trimestrul IV 2021. Deși sunt semnificativ mai accentuate decât se previzionase anterior, aceste presiuni sunt încă evaluate a fi în mare măsură temporare, reflectând o majorare considerabilă a prețurilor produselor energetice și neconcordanțe între cerere și ofertă pe plan intern și la nivel internațional, pe măsura redeschiderii economiilor. Potrivit anticipațiilor, componenta „produse energetice” a inflației se va menține, în medie, la un nivel ridicat în anul 2022, dar va consemna o moderare pronunțată pe parcursul anului, în condițiile în care efectele de bază în sensul scăderii sunt potențate de scăderea estimată a prețurilor petrolului, gazelor naturale și energiei electrice. În 2023 și 2024, se așteaptă o contribuție scăzută din partea componentei „produse energetice” la inflație. Inflația IAPC exclusiv produse energetice și alimente este proiectată să se reducă în cursul anului 2022, pe măsura disipării treptate a blocajelor la nivelul ofertei. Ulterior, se estimează că aceasta se va intensifica treptat – menținându-se și mai departe sub nivelul de 2% – în condițiile în care redresarea economică continuă, deficitul de cerere din economie este absorbit și costurile cu forța de muncă se majorează, fiind susținută totodată de anticipațiile privind un nivel mai ridicat al inflației. Comparativ cu proiecțiile din luna septembrie 2021, inflația totală a fost revizuită substanțial în sens ascendent, în special pentru anul 2022. Aceasta reflectă evoluțiile neprevăzute din perioada recentă, efectele directe și indirecte mai semnificative în sensul creșterii ale majorării prețurilor materiilor prime energetice, deprecierea cursului de schimb al euro, presiuni mai persistente în sensul creșterii generate de perturbările la nivelul ofertei și dinamica robustă a câștigurilor salariale.

1 Economia reală

Creșterea PIB real a rămas robustă în trimestrul III 2021, în apropierea ratei prevăzute în proiecțiile din luna septembrie 2021. Revigorarea continuă a creșterii economice a fost determinată în principal de cererea internă, în special de serviciile pentru consumatori, ca urmare a ratelor ridicate de vaccinare, a reducerii asociate a temerilor de infectare și a relaxării restricțiilor legate de pandemie. Aceasta a fost, de asemenea, impulsionată de majorarea veniturilor disponibile reale și de scăderea substanțială a ratei de economisire. În trimestrul III, creșterea generată de servicii a anulat complet importanța tot mai mare a blocajelor la nivelul ofertei ca factor de limitare a activității industriale.

Conform anticipațiilor, dinamica PIB real va fi modestă pe termen scurt, în condițiile în care restricțiile legate de pandemie devin mai severe, iar blocajele la nivelul ofertei se intensifică (Graficul 1). Noua intensificare a pandemiei de COVID-19 a condus la o înăsprire a restricțiilor de la începutul trimestrului IV 2021 și la o reducere a mobilității în ultimele luni. Se anticipează că aceste restricții mai severe vor fi menținute la începutul anului viitor. Mobilitatea ar trebui să revină gradual la nivelurile din perioada pre-pandemie începând cu trimestrul II 2022, în condițiile în care se estimează că presiunea exercitată de pandemie asupra zonei euro se va reduce. Moderarea semnificativă a creșterii economice la începutul anului viitor este confirmată de datele publicate și de informațiile din sondaje disponibile. De exemplu, în luna octombrie, vânzările cu amănuntul s-au situat cu numai 0,2% peste nivelul consemnat în trimestrul III, iar indicele compozit aferent anchetei în rândul directorilor de achiziții (Purchasing Managers’ Index – PMI) a fost, în medie, în lunile octombrie și noiembrie, net inferior nivelului mediu din același trimestru. În același timp, blocajele la nivelul ofertei în sectorul prelucrător au rămas severe până în noiembrie, cu prelungirea continuă a termenelor de livrare ale furnizorilor, după cum a indicat indicele PMI respectiv. Prin urmare, creșterea PIB real a fost revizuită semnificativ în sens descendent pentru trimestrul IV 2021 și trimestrul I 2022. Aceasta reflectă restricțiile mai severe legate de pandemie în raport cu ipoteza inclusă în proiecțiile din luna septembrie 2021, având în vedere răspândirea variantei Delta în multe țări și, într-o mai mică măsură, preocupările cu privire la varianta Omicron, precum și influențele nefavorabile mai puternice generate de blocajele la nivelul ofertei.

Blocajele la nivelul ofertei pe plan mondial au reprezentat o constrângere semnificativă pentru producția industrială și schimburile comerciale de bunuri ale zonei euro în cursul anului 2021 și se previzionează că acestea se vor menține pe o perioadă mai îndelungată.^[3] În condițiile consolidării redresării economice în primăvara și vara anului 2021, perturbările transportului de mărfuri la nivel mondial și deficitele de factori de producție au împiedicat firmele din zona euro să își mărească producția în concordanță cu creșterea rapidă a cererii de bunuri fabricate. Dezechilibrul la nivel mondial dintre cererea puternică și deficitele la nivelul ofertei s-a intensificat peste așteptări, afectând mai multe țări și sectoare (a se vedea, de asemenea, Caseta 2). Țările cu ponderi mai mari de sectoare care sunt mai integrate în lanțurile de valoare globale tind să fie mai afectate de deficitele de materiale și echipamente. În prezent, se estimează că blocajele la nivelul ofertei vor dura mai mult decât s-a prevăzut în proiecțiile din luna septembrie, disipându-se numai gradual începând cu trimestrul II 2022 și fiind eliminate în totalitate până în anul 2023. Această evoluție este în concordanță cu informațiile din sondajele recente care sugerează că impactul blocajelor la nivelul ofertei s-ar putea prelungi până în anul 2022.

După o evoluție modestă pe termen scurt, se estimează o accelerare puternică a creșterii începând cu trimestrul II 2022, urmată de o încetinire către rate medii istorice în perioada 2023-2024. Revigorarea anticipată dincolo de orizontul pe termen scurt se bazează pe ipoteza unei soluționări progresive a pandemiei de COVID-19 și a reducerii impactului său economic, care ar trebui să diminueze incertitudinile asociate și să consolideze încrederea. De asemenea, aceasta are la bază o corecție graduală a blocajelor la nivelul ofertei începând cu trimestrul II 2022, menținerea condițiilor de finanțare favorabile, o relativă corecție a nivelului ridicat al economiilor acumulate, precum și redresarea globală în curs. În perioada 2023-2024, se anticipează o revenire a ritmului de creștere a PIB real la niveluri mai moderate. Deși se estimează că programul „Next Generation EU” (NGEU) va stimula investițiile în unele țări, contribuția altor politici fiscale este proiectată să se reducă față de anul 2021, în pofida faptului că aceasta este relativ superioară celei incluse în proiecțiile din luna septembrie 2021. Se previzionează că PIB real va depăși, în trimestrul I 2022, nivelul din perioada pre-criză, cu un trimestru mai târziu decât în proiecțiile din luna septembrie 2021. Cu toate acestea, revizuirea în sens ascendent a creșterii începând cu trimestrul II 2022 prevede, până la sfârșitul anului 2022, un nivel al PIB superior celui anticipat în exercițiul de proiecție din luna septembrie și doar ușor inferior celui din proiecțiile anterioare crizei (Graficul 2).

Se anticipează o creștere robustă a consumului privat pe parcursul orizontului de proiecție, în pofida unei încetiniri probabile pe termen scurt. Consumul privat s-a redresat mai puternic decât s-a estimat în trimestrele II și III 2021, dar a continuat să se situeze, în trimestrul III, cu 2,4% sub nivelul pre-pandemic. Evoluția peste așteptări a reflectat în mare măsură o scădere relativ mai alertă decât se previzionase a ratei de economisire a gospodăriilor populației. Veniturile disponibile al gospodăriilor populației au continuat să provină în cea mai mare parte din veniturile din muncă, ceea ce implică, de regulă, o tendință marginală relativ ridicată de consum. Potrivit anticipațiilor, creșterea consumului privat va scădea accentuat pe termen scurt, în condițiile în care restricțiile legate de pandemie sunt înăsprite, iar prețurile ridicate ale produselor energetice afectează puterea de cumpărare a gospodăriilor populației. Dincolo de orizontul pe termen scurt, având în vedere ipoteza privind soluționarea în continuare a crizei sanitare în 2022, creșterea consumului privat este proiectată să se intensifice semnificativ în trimestrul II 2022 și să depășească nivelul anterior crizei în trimestrul III. Aceasta ar trebui să fie în continuare superioară traiectoriei dinamicii veniturilor reale în anul 2023, în condițiile în care disiparea anticipată a incertitudinilor va permite o ușoară corecție a economiilor excedentare acumulate. În 2024, se estimează că atât dinamica consumului, cât și rata de economisire se vor apropia de nivelurile medii istorice.

După o scădere modestă pe termen scurt, se previzionează că veniturile disponibile reale își vor relua traiectoria ascendentă, susținute de redinamizarea veniturilor din muncă. După înregistrarea unor ritmuri pozitive de creștere în trimestrele II și III 2021, este probabil ca veniturile disponibile reale să se reducă, deși modest, la începutul anului viitor, afectate de creșterea puternică a inflației. Se așteaptă o majorare a acestora ulterior, reflectând revigorarea veniturilor din muncă pe măsură ce redresarea economică continuă. În schimb, după contribuția pozitivă semnificativă din 2020, transferurile fiscale nete vor afecta dinamica veniturilor începând cu anul 2021, în condițiile în care numărul persoanelor incluse în sistemele de menținere a locurilor de muncă scade și alte măsuri fiscale temporare legate de pandemie expiră, în pofida noilor măsuri de compensare a impactului prețurilor ridicate ale produselor energetice.

Se așteaptă ca rata de economisire a gospodăriilor populației să se reducă sub nivelul din perioada pre-criză, înainte să se stabilizeze către finele orizontului de proiecție. După scăderea abruptă recentă, se anticipează că rata de economisire va continua să se diminueze pe tot parcursul anului 2022. Această scădere este determinată de reducerea economiilor forțate, pe fondul ratelor ridicate de vaccinare și al ipotezei privind relaxarea restricțiilor legate de pandemie după perioada iernii, precum și de cea a economiilor preventive ca urmare a ameliorării condițiilor pe piețele forței de muncă și a disipării incertitudinilor. După ce va coborî, în cursul anului 2022, sub nivelul din perioada pre-criză, se estimează că rata de economisire va continua să se diminueze până la jumătatea anului 2023, apoi se va stabiliza în apropierea nivelului său mediu istoric în 2024. Situarea temporară sub nivelul anticipat reflectă o relativă corecție a economiilor excedentare ale gospodăriilor populației acumulate de la începutul pandemiei, care sprijină creșterea puternică a consumului. Totuși, acest efect este atenuat de concentrarea economiilor excedentare la nivelul populației mai înstărite și mai în vârstă cu o tendință mai scăzută de consum.^[4]

Se anticipează că ritmul investițiilor în obiective rezidențiale se va modera pe parcursul orizontului de proiecție. Investițiile în obiective rezidențiale au înregistrat o ușoară scădere în trimestrul III 2021, în principal pe seama constrângerilor legate de ofertă. În pofida blocajelor actuale la nivelul ofertei și a incertitudinilor asociate deteriorării situației pandemice, cererea rezilientă, susținută de condițiile favorabile de finanțare, ar trebui să contribuie la accelerarea investițiilor în obiective rezidențiale în trimestrul IV 2021. Ulterior, acestea ar trebui să fie sprijinite în continuare de efectele pozitive ale coeficientului q al lui Tobin, de creșterea veniturilor disponibile, de ameliorarea încrederii consumatorilor și de stocul mare de economii acumulate. Se estimează că, până la sfârșitul anului 2022, investițiile în obiective rezidențiale se vor alinia cu traiectoria din perioada pre-criză, dinamica acestora urmând să se normalizeze până la finele orizontului de proiecție.

Se așteaptă ca investițiile corporative să se redreseze substanțial pe parcursul orizontului de proiecție și să dețină o pondere tot mai mare în PIB real. Conform anticipațiilor, revigorarea investițiilor corporative din prima jumătate a anului 2021 va fi încetinită temporar de blocajele la nivelul ofertei în semestrul II 2021. Investițiile corporative sunt proiectate să își reia redresarea ulterior, pe fondul diminuării treptate a constrângerilor legate de ofertă, al revirimentului cererii globale și interne și al ameliorării dinamicii profiturilor, fiind susținute, în plus, de condițiile favorabile de finanțare și de impactul benefic al programului NGEU. Cheltuielile legate de digitalizare, precum și de tranziția către o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon (inclusiv în industria auto, ca urmare a reglementărilor de mediu și a trecerii la producția de vehicule electrice) sunt preconizate să ofere un impuls suplimentar investițiilor corporative pe termen mediu. Prin urmare, investițiile corporative ar trebui să dețină o pondere tot mai mare în PIB real pe parcursul orizontului de proiecție.

Se anticipează că blocajele la nivelul ofertei vor afecta cotele de piață ale exporturilor zonei euro până la jumătatea anului 2022, după care ar urma să fie eliminate, conducând la câștiguri semnificative. În 2021, cotele de piață ale exporturilor au fost marcate de două evoluții distincte: în primul rând, impactul blocajelor la nivelul ofertei care au început să se manifeste la începutul anului și s-au intensificat în continuare în trimestrul III și, în al doilea rând, redresarea sectorului exporturilor de servicii în trimestrele II și III. Deși termenele de livrare ale furnizorilor au rămas lungi, iar costurile de transport au stagnat, înregistrând niveluri record, se estimează că blocajele se vor menține până la disiparea treptată a acestora în cursul anului 2022. Schimburile comerciale din sectorul serviciilor, în special turismul, s-au redresat puternic în timpul verii, datorită sezonalității și progreselor înregistrate de campaniile de vaccinare. Cu toate acestea, recrudescența cazurilor de COVID-19 în mai multe țări din zona euro în trimestrul IV a condus la o scădere a încrederii în sectorul turismului, semnalând un nou sezon de iarnă cu perspective sumbre pentru principalele destinații de călătorie. Odată cu disiparea blocajelor și relaxarea restricțiilor de călătorie până la jumătatea anului viitor, se previzionează că ritmul de redresare a exporturilor se va intensifica din nou. Conform proiecțiilor, corecția blocajelor la nivelul ofertei pe plan mondial va avea un impact pozitiv asupra cererii externe adresate zonei euro (Caseta 2), iar deprecierea recentă a euro ar trebui să amelioreze competitivitatea exporturilor. Ritmul de creștere a importurilor ar trebui să se intensifice din nou în 2022 și 2023 odată cu redresarea cererii interne, dar ar trebui să se normalizeze spre sfârșitul orizontului de proiecție pe seama disipării tendinței de reprimare a cererii. În ansamblu, se anticipează că exporturile nete vor avea o contribuție pozitivă puternică la creșterea PIB real în a doua jumătate a anului 2022, după care se vor reduce treptat, ajungând la o contribuție ușor pozitivă pe măsură ce efectele deprecierii euro se estompează.

Rata șomajului a continuat să scadă în trimestrul III 2021 și se estimează că aceasta se va reduce în continuare pe fondul accelerării redresării. O expansiune peste așteptări a dinamicii ocupării forței de muncă în trimestrul III 2021, însoțită de o scădere pronunțată a numărului de lucrători incluși în sistemele de menținere a locurilor de muncă, explică robustețea pieței forței de muncă și a scăderii ratei șomajului. Creșterea recentă a numărului de locuri de muncă vacante, alături de creșterea puternică a ocupării forței de muncă, indică faptul că forța de muncă, ca factor de limitare a producției, rămâne o problemă sectorială, care este determinată de întârzieri ale angajărilor în sectoarele cele mai afectate de pandemie. Întrucât este probabil ca situația pe piața forței de muncă să se amelioreze în continuare, se previzionează că, până la sfârșitul anului 2021, rata șomajului va coborî la nivelul din perioada pre-criză și va atinge 6,6% în 2024, sub impulsul cererii puternice proiectate de forță de muncă în concordanță cu redresarea economică în curs, fiind afectată însă și de evoluțiile demografice.^[6] Această rată a șomajului ar fi inferioară celei înregistrate în orice moment de la crearea zonei euro în anul 1999.

Potrivit anticipațiilor, dinamica productivității muncii va fi afectată temporar de încetinirea pe termen scurt a creșterii economice, după care va consemna o revigorare. Dinamica productivității muncii s-a accelerat cu 1,2% în trimestrul III 2021, față de 1,4% în trimestrul II. Încetinirea creșterii economice pe seama blocajelor la nivelul ofertei și reintensificării pandemiei presupune o scădere pronunțată a productivității la începutul anului viitor. Se estimează că, de la jumătatea anului 2022, productivitatea muncii se va redinamiza, ca urmare a consolidării creșterii economice. Până la sfârșitul orizontului de proiecție, productivitatea muncii (pe persoană ocupată) este așteptată să se situeze cu circa 4½% peste nivelul din perioada pre-criză.

Comparativ cu proiecțiile din luna septembrie 2021, creșterea PIB real a fost revizuită în sens descendent pentru anul 2022 și în sens ascendent pentru 2023. Revizuirea în sens descendent a perspectivelor pe termen scurt, care reflectă o relativă înăsprire în continuare a constrângerilor legate de ofertă, majorarea prețurilor produselor energetice și restricții mai severe asociate pandemiei, are un efect de report negativ asupra creșterii anuale a PIB real în 2022. Pe seama așteptărilor legate de soluționarea pandemiei și corecția treptată a blocajelor la nivelul ofertei, creșterea trimestrială a fost revizuită în sens ascendent începând cu trimestrul II 2022, ceea ce a condus la o revizuire în sens ascendent a creșterii anuale a PIB real pentru 2023. O politică fiscală mai puțin restrictivă și deprecierea efectivă a euro comparativ cu proiecțiile din luna septembrie 2021 au contribuit la revizuirile în sens ascendent, deși acești factori au fost parțial anulați de impactul negativ al majorării prețurilor petrolului, al cererii externe mai modeste și al creșterii ratelor dobânzilor pe termen lung.

2 Perspectivele fiscale

Se anticipează că retragerea măsurilor de sprijin fiscal va începe în 2022 și va continua în perioada 2023-2024. Conform proiecțiilor, după expansiunea puternică din 2020, orientarea politicii fiscale a zonei euro, ajustată în funcție de granturile NGEU, va deveni, în linii mari, neutră în 2021 și se va înăspri considerabil în 2022 și într-o mai mică măsură până la finele orizontului de proiecție. Orientarea fiscală mai restrictivă în 2022 are legătură cu inversarea unei părți semnificative a sprijinului în regim de urgență în caz de pandemie. Comparativ cu proiecțiile din luna septembrie 2021, orientarea fiscală s-a înăsprit semnificativ pentru anul 2021, în cea mai mare parte pe seama veniturilor excepționale și a altor factori, care se manifestă adesea în timpul unei redresări și pe fondul unei estimări mai reduse (cu circa ½ puncte procentuale din PIB) a măsurilor discreționare globale de stimulare. Pentru 2022, se estimează că orientarea fiscală va fi cu aproximativ 1 punct procentual din PIB sub așteptările din proiecțiile din luna septembrie 2021, fapt care reflectă în principal adoptarea de noi măsuri asociate contextului pandemic sau extinderea și reevaluarea măsurilor existente, precum și noi măsuri de compensare a prețurilor mai mari ale produselor energetice, transferuri sociale suplimentare și reduceri ale impozitelor directe și ale contribuțiilor la asigurările sociale. Orientarea fiscală pentru anul 2023 a fost revizuită doar marginal.

Soldul bugetar al zonei euro este proiectat să se amelioreze constant, în special în 2022, menținându-se totodată, la sfârșitul orizontului de proiecție, sub nivelul din perioada pre-criză. Se estimează că deficitul bugetar al zonei euro a rămas ridicat în 2021, după ce a atins un nivel maxim în 2020. Pe parcursul orizontului de proiecție, ameliorarea substanțială a soldului bugetar este determinată în principal de componenta ciclică și de reducerea deficitului primar ajustat ciclic. Plățile de dobânzi contribuie, de asemenea, la acest trend, acestea fiind așteptate să scadă în continuare până la 1,0% din PIB în 2024. La sfârșitul orizontului de proiecție, se anticipează că soldul bugetar (situat la −1,8% din PIB) se va menține încă sub nivelul din perioada pre-criză. După creșterea pronunțată din 2020, se estimează că datoria publică agregată a zonei euro se va reduce pe parcursul întregului orizont de proiecție, ajungând la circa 90% din PIB în 2024, nivel superior celui din perioada pre-pandemie. Declinul este în principal rezultatul diferențialelor favorabile între rata dobânzii aferentă datoriei publice și ritmul de creștere a PIB, dar și al ajustărilor datorie-deficit, care, împreună, anulează complet deficitele primare persistente, deși în scădere. Comparativ cu proiecțiile din luna septembrie 2021, perspectivele fiscale pentru 2021 s-au îmbunătățit, în principal pe seama evoluțiilor orientării fiscale. Perspectivele pentru perioada 2022-2023 rămân, în linii mari, nemodificate, cu o ușoară deteriorare în 2022, care reflectă cu precădere măsurile de stimulare suplimentare adăugate proiecției de bază în 2022 și alți factori nediscreționari. Traiectoria ponderii datoriei agregate în zona euro a fost revizuită în sens descendent pe parcursul întregului orizont de proiecție, pe seama revizuirilor favorabile ale diferențialelor între rata dobânzii aferentă datoriei publice și ritmul de creștere a PIB, care rezultă în principal din revizuirile creșterii nominale, precum și a efectelor de bază începând cu 2020. Plățile de dobânzi rămân, în linii mari, nemodificate comparativ cu proiecțiile din luna septembrie 2021 la nivelul agregat al zonei euro.

3 Prețuri și costuri

După ce a atins nivelul de 4,9% în luna noiembrie 2021, se estimează că inflația IAPC va scădea accentuat pe parcursul anului 2022 (Graficul 3). Prețurile mari ale produselor energetice (combustibili pentru transport, energie electrică și gaze naturale), cererea mai robustă în contextul redeschiderii economiei, precum și majorarea prețurilor de producție ca urmare a blocajelor la nivelul ofertei pe plan mondial și costurile de transport mai ridicate au condus la o intensificare puternică a presiunilor inflaționiste, previzionate, de asemenea, să susțină inflația până în 2022. Cu toate acestea, se anticipează că inflația IAPC va scădea în 2022, în principal pe seama efectelor de bază asociate atât componentei „produse energetice”, cât și componentei „produse non-energetice”, parțial legate de inversarea reducerii temporare a cotei TVA în Germania în ianuarie 2021.^[7] Conform proiecțiilor, componenta „produse energetice” a inflației IAPC a atins un nivel maxim la sfârșitul anului 2021, ca urmare a creșterii prețurilor combustibililor și a tarifelor la gaze naturale și energie electrică (a se vedea Caseta 3 pentru mai multe detalii). Aceste tarife ar trebui să se majoreze în continuare până la începutul anului 2022. Componenta „produse energetice” a inflației se va reduce în 2022, în principal pe seama efectelor de bază combinate cu impactul prețurilor petrolului, precum și cu cel al prețurilor angro ale gazelor naturale și energiei electrice, care vor scădea, potrivit anticipațiilor, în concordanță cu cotațiile futures. Totodată, este probabil ca inflația IAPC exclusiv produse energetice și alimente să scadă comparativ cu nivelul maxim înregistrat la sfârșitul anului 2021, parțial ca urmare a efectelor de bază, dar și a atenuării presiunilor asupra prețurilor pe seama anticipației privind o soluționare progresivă a blocajelor la nivelul ofertei începând cu trimestrul II 2022, în timp ce efectele indirecte ale majorării prețurilor produselor energetice ar putea exercita presiuni în sensul creșterii. În schimb, conform proiecțiilor, componenta „alimente” a inflației va rămâne ridicată în trimestrele următoare.

Conform anticipațiilor, inflația IAPC va fi stabilă la 1,8% atât în 2023, cât și în 2024. Această evoluție maschează o ușoară creștere a IAPC exclusiv alimente și produse energetice (de la 1,7% la 1,8%), în timp ce componentele „alimente” și „produse energetice” ale inflației sunt estimate să scadă în concordanță cu panta descrescătoare a traiectoriei cotațiilor futures ale petrolului și cu diminuarea impactului măsurilor fiscale. Inflația IAPC exclusiv produse energetice și alimente este proiectată să se consolideze treptat către finele orizontului de proiecție, susținută de înăsprirea condițiilor de pe piețele de bunuri și servicii, de intensificarea dinamicii costurilor unitare cu forța de muncă și de creșterea anticipațiilor inflaționiste, care s-au apropiat de ținta de inflație de 2% a BCE. Mai exact, înăsprirea anticipată a condițiilor pe piețele forței de muncă ar trebui să sprijine dinamica câștigurilor salariale și să alimenteze creșterea inflației IAPC exclusiv produse energetice și alimente în perioada 2023-2024.

Se estimează că dinamica remunerării pe salariat va fi în continuare distorsionată de utilizarea sistemelor de menținere a locurilor de muncă în 2022, dar va rămâne robustă ulterior. Dinamica remunerării pe salariat a înregistrat oscilații ample generate de schemele de menținere a locurilor de muncă destinate să protejeze ocuparea forței de muncă. Aceasta a redus ritmul anual de creștere a remunerării pe salariat în 2020 și a determinat un reviriment ulterior în primele trei trimestre ale anului 2021. Se previzionează că acest impact va persista în prima jumătate a anului 2022, determinând numai o ușoară reducere a ritmului mediu anual de creștere de la 4,2% în 2021 la 3,8% în 2022. Ulterior, dinamica câștigurilor salariale ar trebui să se reducă, dar va rămâne robustă la 2,9% atât în 2023, cât și în 2024. Creșterea robustă a câștigurilor salariale în ultimii ani ai orizontului de proiecție este legată în principal de înăsprirea condițiilor pe piața forței de muncă, estimându-se că rata șomajului va scădea la niveluri minime istorice, în timp ce efectele de runda a doua ale nivelului actual ridicat al inflației asupra creșterii salariilor sunt proiectate să rămână limitate, în concordanță cu prevalența scăzută a sistemelor formale de indexare a salariilor în zona euro.^[8] Se așteaptă o serie de majorări ale salariului minim pe parcursul întregului orizont de proiecție, dar în special în 2022. Aceste creșteri vor determina un efect mecanic direct al salariilor minime asupra dinamicii câștigurilor salariale agregate, dar ar putea avea și efecte de propagare asupra întregii structuri salariale.^[9] Conform proiecțiilor, dinamica câștigurilor salariale în sectorul public va fi în mod constant inferioară celei din sectorul privat, ceea ce sugerează că orice efecte pozitive de propagare din sectorul public în sectorul privat sunt puțin probabile.

Potrivit anticipațiilor, costurile unitare cu forța de muncă se vor majora pe parcursul orizontului de proiecție, ca urmare a unei creșteri mai lente a productivității muncii pe persoană ocupată și a unei dinamici robuste a câștigurilor salariale. Pe fondul disipării impactului generat de schemele de menținere a locurilor de muncă, se estimează că diminuarea creșterii remunerării pe salariat în perioada 2022-2023 va fi însoțită de o scădere similară a productivității muncii pe persoană ocupată, ceea ce va conduce la o majorare a costurilor unitare cu forța de muncă de aproximativ 1% atât în 2022, cât și în 2023. Cu toate acestea, normalizarea continuă a creșterii productivității muncii în 2024, alături de dinamica în continuare robustă a câștigurilor salariale, implică o creștere semnificativă a costurilor unitare cu forța de muncă, care va contribui la intensificarea inflației IAPC exclusiv alimente și produse energetice.

Se previzionează că presiunile din surse externe asupra prețurilor vor fi semnificativ mai puternice decât cele din surse interne în 2022, dar că acestea se vor reduce la niveluri considerabil mai scăzute în ultimii ani ai orizontului de proiecție. Conform anticipațiilor, ritmul anual de creștere a deflatorului importurilor se va accelera de la −2,6% în 2020 la 6,7% în 2021, reflectând în mare măsură creșterile prețurilor petrolului și ale materiilor prime non-energetice, dar și unele majorări ale costurilor cu factorii de producție legate de deficitele la nivelul ofertei și de deprecierea euro. Se estimează că, începând cu 2022, dinamica prețurilor importurilor se va modera și se va situa la 0,8% în 2024.

Comparativ cu proiecțiile din luna septembrie 2021, perspectivele inflației IAPC au fost revizuite în sens ascendent cu 0,4 puncte procentuale pentru anul 2021, cu 1,5 puncte procentuale pentru 2022 și cu 0,3 puncte procentuale pentru 2023. Puțin peste jumătate din revizuirea cumulată se referă la componenta „energie” a IAPC (concentrată în principal în anul 2022), mai puțin de o treime se referă la inflația IAPC exclusiv alimente și produse energetice, iar restul se referă la componenta „alimente” a IAPC. Aceste revizuiri reflectă evoluțiile neprevăzute în sensul creșterii din perioada recentă, efectele directe și indirecte mai ample în sensul creșterii ale majorării recente a prețurilor materiilor prime energetice, presiunile mai puternice și mai persistente în sensul creșterii generate de perturbările la nivelul ofertei, dinamica mai robustă a câștigurilor salariale și o depreciere a cursului de schimb al euro.