Opțiuni de căutare
Pagina inițială Media Materiale explicative Studii și publicații Statistici Politică monetară Euro Plăți și piețe Cariere
Sugestii
Sortează în funcție de

Ce reprezintă banii?

24 noiembrie 2015 (ultima actualizare: 20 iunie 2017)

Bancnotele și monedele euro reprezintă bani, la fel ca și soldul unui cont bancar. Ce reprezintă, de fapt, banii? Cum sunt produși banii și care este rolul BCE?

În cuvinte: Ce este o bancă centrală?

Natura schimbătoare a banilor

Natura banilor a evoluat în timp. Primii bani erau, în genere, bani-marfă – obiecte realizate din materiale care aveau valoare de piață, precum monedele din aur. Ulterior, banii reprezentativi au constat în bancnote care puteau fi schimbate pentru o anumită cantitate de aur sau argint. Economiile moderne, inclusiv cea a zonei euro, se bazează pe moneda fiduciară. Aceasta reprezintă bani care constituie un mijloc legal de plată și sunt emiși de o bancă centrală, însă, spre deosebire de banii reprezentativi, nu pot fi convertiți, de exemplu, într-o cantitate fixă de aur. Banii nu au valoare intrinsecă – în principiu, hârtia utilizată pentru bancnote este lipsită de valoare; cu toate acestea, sunt acceptați în schimbul bunurilor și serviciilor, deoarece populația are încredere că banca centrală va menține valoarea banilor stabilă în timp. În cazul în care băncile centrale nu ar reuși să facă acest lucru, moneda fiduciară și-ar pierde rolul de mijloc de schimb general acceptat și caracterul atractiv de mijloc de tezaurizare.

Natura banilor în timp

Banii din zilele noastre pot exista și independent de o reprezentare fizică. Aceștia pot figura într-un cont bancar sub forma unor date informatice sau pot fi stocați sub forma unui cont de economii. Banii digitali sau banii electronici reprezintă valoare monetară stocată, de exemplu pe un card preplătit sau pe un smartphone. Operațiunile de debitare directă, plățile prin internet și transferurile între carduri constituie forme de plată fără numerar. (Există chiar și monede digitale mai noi, descentralizate, sau scheme de monede virtuale precum Bitcoin, pentru care nu există un punct de control central, cum ar fi o bancă centrală. Acestea nu sunt considerate bani din punct de vedere juridic).

În pofida multiplicării rapide a plăților electronice, numerarul este încă foarte folosit. În zona euro, numerarul este utilizat pentru un procent ridicat din totalul plăților sub 20 EUR. Valoarea numerarului în euro este garantată de BCE și băncile centrale naționale ale țărilor din zona euro, care formează împreună Eurosistemul.

Utilizările banilor și monitorizarea acestora de către BCE

Indiferent de formă, banii îndeplinesc trei funcții diferite. Aceștia reprezintă un mijloc de schimb – au o anumită valoare și sunt o modalitate de plată în care toată lumea are încredere. Banii constituie, de asemenea, o unitate de cont care permite stabilirea prețurilor bunurilor și serviciilor. Totodată, banii sunt un mijloc de tezaurizare. Numai o parte a numerarului în euro aflat în circulație circulă efectiv, respectiv este utilizat la procesarea plăților. De exemplu, multe dintre bancnotele de 50 EUR aflate în circulație sunt tezaurizate.

Funcțiile banilor

De obicei, băncile centrale definesc și monitorizează mai multe agregate monetare. Evoluțiile la nivelul acestor agregate pot oferi informații utile cu privire la bani și prețuri. Sunt necesare mai multe agregate, întrucât numeroase active financiare diferite sunt substituibile, iar natura și caracteristicile activelor financiare, tranzacțiilor și mijloacelor de plată se modifică în timp. Eurosistemul a definit un agregat monetar în sens restrâns (M1), un agregat monetar „intermediar” (M2) și un agregat monetar în sens larg (M3), care se utilizează în cadrul analizei monetare a BCE. BCE examinează evoluțiile acestor agregate, alături de multe alte informații și analize, ca parte a strategiei sale de politică monetară.

Cum sunt produși banii?

BCE funcționează ca bancă pentru băncile comerciale, influențând astfel fluxul de bani și de credite din economie în vederea asigurării stabilității prețurilor. La rândul lor, băncile comerciale pot împrumuta bani, respectiv rezervele băncii centrale, de la BCE, de obicei pentru a acoperi nevoi de lichiditate pe termen foarte scurt. Instrumentul principal prin care BCE controlează volumul de bani „externi” și, implicit, cererea de rezerve ale băncii centrale din partea băncilor comerciale, îl constituie stabilirea unor rate ale dobânzilor pe termen foarte scurt – „costul banilor”.

Crearea de bani în zona euro

Băncile comerciale pot crea, de asemenea, așa-numiții bani „interni”, respectiv depozite bancare – acest lucru se întâmplă de fiecare dată când acestea emit un împrumut nou. Diferența dintre banii externi și cei interni este aceea că banii externi reprezintă un activ pentru economie în ansamblu, însă nu constituie un pasiv pentru nimeni. Pe de altă parte, banii interni se numesc astfel pentru că sunt garantați cu credite private: în cazul în care toate creanțele deținute de bănci asupra debitorilor privați ar fi decontate, banii interni creați ar reveni la valoarea zero. Astfel, aceștia reprezintă un tip de monedă care este creată – și care poate fi anulată – în cadrul economiei private.

Ce reprezintă „tipărirea de bani” de către BCE, despre care tot citesc?

În practică, numai băncile centrale naționale emit fizic bancnote euro. „Tipărire de bani” este un termen colocvial utilizat pentru programul de achiziționare de active al BCE, care reprezintă o formă de „relaxare cantitativă”. Prin achiziționarea de active pe piața financiară, BCE creează rezerve suplimentare ale băncii centrale care pot contribui la reducerea – printr-o varietate de canale – a ratelor dobânzilor aplicate gospodăriilor populației și firmelor, în vederea sprijinirii economiei și, în cele din urmă, a menținerii stabilității monedei în cazul în care spațiul de manevră pentru reducerea ratelor dobânzilor controlate direct de BCE este limitat. În acest proces, BCE nu tipărește efectiv bancnote pentru a achita active, ci creează electronic bani, care sunt creditați vânzătorului sau intermediarului, de exemplu unei bănci comerciale. Ulterior, vânzătorul poate utiliza lichiditatea suplimentară pentru a achiziționa alte active sau, în cazul unei bănci comerciale, pentru a acorda credite economiei reale. Achizițiile contribuie la ameliorarea condițiilor monetare și financiare, reducând costurile asociate împrumuturilor pentru gospodăriile populației și firme, pentru ca acestea să poată investi și cheltui mai mult. Scopul ultim este ca ratele inflației să revină la niveluri inferioare, dar apropiate de 2%, în concordanță cu mandatul BCE privind stabilitatea prețurilor.

În detaliu: În ce constă programul extins de achiziționare de active?

Îți lansăm o provocare!

Testează-ți cunoștințele despre bani cu acest chestionar interactiv. Ești gata să dai curs provocării?