EUR-Lex Acces la dreptul Uniunii Europene

Înapoi la prima pagină EUR-Lex

Acest document este un extras de pe site-ul EUR-Lex

Document 52010AB0065

Avizul Băncii Centrale Europene din 6 august 2010 cu privire la o propunere de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE în ceea ce privește cerințele de capital pentru portofoliul de tranzacționare și pentru resecuritizare, precum și procesul de supraveghere a politicilor de remunerare (CON/2010/65)

JO C 223, 18.8.2010, p. 1-4 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

18.8.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/1


AVIZUL BĂNCII CENTRALE EUROPENE

din 6 august 2010

cu privire la o propunere de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE în ceea ce privește cerințele de capital pentru portofoliul de tranzacționare și pentru resecuritizare, precum și procesul de supraveghere a politicilor de remunerare

(CON/2010/65)

2010/C 223/01

Introducere și temei juridic

La 12 noiembrie 2009, Banca Centrală Europeană (BCE) a emis Avizul CON/2009/94 (1) cu privire la propunerea de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE în ceea ce privește cerințele de capital pentru portofoliul de tranzacționare și pentru resecuritizare, precum și procesul de supraveghere a politicilor de remunerare (denumită în continuare „directiva propusă”). La 7 iulie 2010, Parlamentul European a adoptat directiva propusă (2), care se află în prezent în procedura de adoptare formală de către Consiliul Uniunii Europene. Prezentul aviz privește versiunea adoptată de Parlamentul European a directivei propuse.

Competența BCE de a emite un aviz se întemeiază pe articolul 127 alineatul (4) ultimul paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, conform căruia, în domeniile care țin de competențele sale, BCE poate prezenta avize, inter alia, instituțiilor corespunzătoare ale Uniunii. În acest sens, directiva propusă conține dispoziții cu incidență asupra atribuțiilor Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) de definire și punere în aplicare a politicii monetare a Uniunii, astfel cum este prevăzut la articolul 127 alineatul (2) prima liniuță din Tratat și asupra contribuției SEBC la buna desfășurare a politicilor privind stabilitatea sistemului financiar, astfel cum este prevăzut la articolul 127 alineatul (5) din Tratat. În conformitate cu articolul 17.5 teza întâi din Regulamentul de procedură al Băncii Centrale Europene, Consiliul guvernatorilor adoptă prezentul aviz.

1.   Observații cu caracter general

1.1.

BCE este preocupată de prelungirea termenului pentru aplicarea excepției referitoare la expunerile sub formă de obligațiuni garantate (3) care sunt colateralizate cu împrumuturi garantate cu bunuri imobile cu destinație rezidențială și comercială, cuprinse în anexa I, alineatul (2) litera (c) subpunctul (ii) din directiva propusă. Prelungirea termenului pentru aplicarea excepției de la 31 decembrie 2010 la 31 decembrie 2013 permite utilizarea nelimitată a unităților de rang superior emise de entitățile de securitizare care securitizează expunerile pe bunuri imobile cu destinație rezidențială și comercială din portofoliul de acoperire al obligațiunilor garantate. În plus, textul adoptat elimină trimiterea la cea mai favorabilă categorie de calitate a creditului cerută pentru aceste unități (4).

1.2.

Astfel, directiva propusă afectează obligațiunile garantate conforme cu OPCVM și titlurile garantate cu active (ABS) eligibile pentru operațiunile de creditare ale Eurosistemului, astfel cum este prevăzut în Orientarea BCE/2000/7 din 31 august 2000 privind instrumentele și procedurile de politică monetară ale Eurosistemului (5). În acest sens, din perspectiva gestionării riscului, de exemplu, cerințe mai ridicate cu privire la marjele de ajustare și la rating, sistemul de garanții al Eurosistemului impune un tratament mai strict în privința titlurilor garantate cu active comparativ cu cel aplicat în privința obligațiunilor garantate conforme cu OPCVM. O posibilă consecință a directivei propuse ar putea fi aceea de a oferi contrapărților pentru operațiunile de politică monetară stimulente substanțiale pentru includerea titlurilor lor garantate cu active în portofoliul de acoperire al unor astfel de obligațiuni garantate, obținând în acest fel un tratament mai favorabil, în detrimentul expunerii la risc a Eurosistemului.

1.3.

În același timp, și fără a aduce atingere măsurilor de reglementare adoptate de BCE care diminuează dependența legislației de ratingurile externe, BCE are anumite rezerve în ceea ce privește eliminarea trimiterii la cea mai favorabilă categorie de calitate a creditului cerută pentru aceste unități, întrucât acest lucru ar putea submina și mai mult credibilitatea și transparența pieței obligațiunilor garantate și, în cele din urmă, ar putea avea consecințe asupra stabilității financiare.

1.4.

În general, obiectivul pe termen scurt al factorilor de reglementare ar trebui să fie acela de a elimina excepția și de a dezvolta un set riguros de criterii pentru activele care urmează a fi incluse în portofoliul de acoperire al obligațiunilor garantate care: (i) nu se bazează pe ratinguri externe, și (ii) este suficient de solid încât să asigure încrederea pieței în obligațiunile garantate, acordând totodată instituțiilor financiare timp suficient pentru a-și adapta modelele folosite în activitate. Micșorarea de la 20 % la 10 % a limitei din valoarea nominală a emisiunii scadente prevăzute la anexa I, alineatul (2) litera (c) subpunctele (i) și (ii) din directiva propusă, poate fi considerată ca o acțiune pozitivă în această direcție.

2.   Propuneri de redactare

În cazul în care BCE recomandă modificarea directivei propuse, în anexă se regăsesc propuneri de redactare specifice însoțite de o explicație în acest sens.

Adoptat la Frankfurt pe Main, 6 august 2010.

Președintele BCE

Jean-Claude TRICHET


(1)  JO C 291, 1.12.2009, p. 1.

(2)  P7_TA-PROV (2010) 0274.

(3)  Astfel cum este definit la articolul 22 alineatul (4) din Directiva 85/611/CEE din 20 decembrie 1985 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind anumite organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (Ediția specială în limba română a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, cap. 6, vol. 1, p. 138).

(4)  A se vedea anexa VI, punctul 68 alineatul (3) din Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (reformare) (Ediția specială în limba română a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, cap. 6, vol. 9, p. 3).

(5)  Ediția specială în limba română a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, cap. 10, vol. 5, p. 18.


ANEXĂ

Propuneri de redactare

Textul propus de Parlamentul European

Modificările propuse de BCE (1)

Modificare

Anexa VI, punctul 68 (ii)

„(ii)

al treilea alineat se înlocuiește cu următorul text:

«Până la 31 decembrie 2013, limita de 10 % pentru unitățile de rang superior emise de Fonds Communs de Créances din Franța sau de entitățile de securitizare echivalente astfel cum se menționează la literele (d) și (e) nu se aplică, cu condiția ca: (i) expunerile securitizate pe bunuri imobile cu destinație rezidențială și comercială să provină de la un membru al aceluiași grup consolidat din care face parte și emitentul obligațiunilor garantate sau de la o entitate afiliată aceluiași organism central la care este afiliat și emitentul obligațiunilor garantate (apartenența sau afilierea la un grup comun se determină atunci când unitățile de rang superior sunt constituite ca garanție pentru obligațiunile garantate); și (ii) un membru al aceluiași grup consolidat din care face parte și emitentul obligațiunilor garantate sau o entitate afiliată la același organism central la care este afiliat și emitentul obligațiunilor garantate să își asume în totalitate prima tranșă de pierdere ce acoperă respectivele unități de rang superior. Înainte de încheierea acestei perioade, dar cel târziu la 31 decembrie 2012, Comisia examinează oportunitatea acestei delegări și, după caz, oportunitatea aplicării unui tratament similar și în cazul altor forme de obligațiuni garantate. În funcție de rezultatele acestei examinări, Comisia poate adopta, dacă este cazul, acte delegate în conformitate cu competența prevăzută la articolul 151a în vederea prelungirii acestei perioade, a permanentizării acestei delegări sau a aplicării ei și în cazul altor forme de obligațiuni garantate.»”

„(ii)

al treilea alineat se înlocuiește cu următorul text:

«Până la 31 decembrie 2013, limita de 10 % pentru unitățile de rang superior emise de Fonds Communs de Créances din Franța sau de entitățile de securitizare echivalente astfel cum se menționează la literele (d) și (e) nu se aplică, cu condiția ca: (i) unitățile de rang superior respective să dispună de o evaluare a creditului realizată de o ECAI desemnată, care se încadrează în categoria de calitate cea mai favorabilă stabilită de o ECAI pentru obligațiunile garantate; (ii) expunerile securitizate pe bunuri imobile cu destinație rezidențială și comercială să provină de la un membru din același grup consolidat din care face parte și emitentul obligațiunilor garantate sau de la o entitate afiliată aceluiași organism central la care este afiliat și emitentul obligațiunilor garantate (apartenența sau afilierea la un grup comun se determină atunci când unitățile de rang superior sunt constituite ca garanție pentru obligațiunile garantate); și (iii) un membru al aceluiași grup consolidat din care face parte și emitentul obligațiunilor garantate sau o entitate afiliată la același organism central la care este afiliat și emitentul obligațiunilor garantate să își asume în totalitate prima tranșă de pierdere ce acoperă respectivele unități de rang superior. .»”

Explicație

Pentru motivele expuse în prezentul aviz, BCE are anumite rezerve în ceea ce privește eliminarea cerinței ca unitățile de rang superior să dispună de o evaluare a creditului din categoria cea mai favorabilă și care să fie realizată de o agenție internațională de rating (ECAI) desemnată, întrucât acest lucru ar putea submina și mai mult credibilitatea și transparența pieței obligațiunilor garantate. Din acest motiv, BCE propune reintroducerea acestei cerințe. Cu toate acestea, obiectivul pe scurt ar trebui să fie acela de a elimina excepția și de a dezvolta un set riguros de criterii pentru activele care urmează a fi incluse în portofoliul de acoperire al obligațiunilor garantate care: (i) nu se bazează pe rating-uri externe, și (ii) este suficient de solid încât să asigure încrederea pieței în obligațiunile garantate. De aceea, orice trimitere la o eventuală prelungire (nedeterminată) a termenului pentru aplicarea excepției ar trebui eliminată.

BCE este conștientă de faptul că anexa VI punctul 68 litera (i) impune ca unitățile de rang superior utilizate ca garanții să se califice pentru calitatea de gradul 1 a creditului. Însă, acest lucru nu atenuează rezerva cu privire la eliminarea cerinței ca unitățile de rang superior să dispună de o evaluare a creditului care să se încadreze în categoria cea mai favorabilă și care să fie realizată de o ECAI desemnată. Aceasta se datorează faptului că cerința privind calitatea de gradul 1 se aplică doar cu privire la limita de 10 % din valoarea nominală a emisiunii scadente aplicabilă în cazul în care excepția nu este activată. Trebuie remarcat, în acest sens, faptul că gradele 1-6 de calitate trebuie să fie stabilite de autoritățile competente, în conformitate cu articolul 82 din Directiva 2006/48/CE, ceea ce implică o anumită marjă discreționară în ceea ce privește calitatea creditului. Cu toate acestea, BCE apreciază că noțiunea de „cea mai favorabilă categorie de evaluare a creditului” ar trebui definită mai strict.

În versiunea directivei propuse care a fost adoptată de Parlamentul European, excepția poate fi aplicată cu respectarea a două cerințe. Prima cerință prevede ca expunerile securitizate pe bunuri imobile cu destinație rezidențială și comercială să nu provină din afara structurii grupului din care face parte și emitentul obligațiunilor garantate. BCE apreciază că această cerință poate fi greu de verificat în practică. A doua cerință este ca un membru al aceleiași structuri a grupului să își asume în totalitate prima tranșă de pierdere ce acoperă respectivele unități de rang superior. În opinia BCE, chiar dacă prima tranșă de pierdere este asumată în cadrul grupului, entitățile pot eluda cu ușurință această cerință prin utilizarea unor strategii speculative. Pentru aceste motive, BCE apreciază că aceste cerințe nu furnizează în sine garanții suficiente care să asigure includerea acestor active în portofoliul de acoperire al obligațiunilor garantate. Cu toate acestea, BCE admite că aceste cerințe oferă totuși un anumit grad de protecție pentru deținătorii de obligațiuni, în special în cazul în care aceste garanții sunt completate cu reintroducerea trimiterii la cea mai favorabilă categorie de calitate a creditului cerută pentru unitățile de rang superior.


(1)  Scrisul cu caractere aldine în cuprinsul textului indică unde BCE propune inserarea unui text nou. Pasajele tăiate din cuprinsul textului indică unde BCE propune eliminarea textului.


Sus