7.2.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/1

1.1

În linii mari, BCE salută scopul directivei propuse de a îmbunătăți cadrul de reglementare existent în materia evaluării prudențiale a achizițiilor sau a majorărilor participațiilor calificate în instituțiile financiare, consolidând astfel buna desfășurare a politicilor prudențiale în acest domeniu.

1.2

BCE sprijină în special următoarele elemente din directiva propusă. În primul rând, este de așteptat ca, specificarea criteriilor de evaluare prudențială propusă, să contribuie la convergența mai strânsă a practicilor de supraveghere, să asigure o mai mare claritate pentru dobânditorii propuși și să sporească certitudinea juridică pentru toate părțile interesate. În al doilea rând, noua cerință impusă autorităților de supraveghere de a face publică lista cu informațiile necesare care trebuie transmise în momentul notificării va contribui de asemenea la creșterea transparenței în favoarea dobânditorilor propuși. În al treilea rând, noua cerință impusă autorităților de supraveghere de a informa solicitantul în scris cu privire la motivele care stau la baza unei decizii negative va îmbunătăți și mai mult transparența în procesul de supraveghere. În al patrulea rând, întărirea cerințelor privind cooperarea între statul de origine și statul gazdă (7) va contribui la o evaluare prudențială solidă care reflectă atât cunoștințele autorităților de supraveghere din statul de origine, cât și a celor din statul gazdă.

1.3

Aprobarea achizițiilor și a majorărilor participațiilor calificate de către autoritatea competentă pentru instituția financiară în cauză este strâns legată de responsabilitățile acestei autorități de supraveghere de a autoriza accesul la activitate al instituției respective, de a asigura în mod continuu securitatea și soliditatea acesteia și de a lua eventuale măsuri în caz de dificultăți financiare. Din punct de vedere al stabilității financiare, este important să se asigure că acest cadru de reglementare revizuit nu aduce atingere eficacității instrumentelor de supraveghere utilizate pentru asigurarea în mod continuu a securității și solidității instituțiilor financiare. Mai mult, cerințele de autorizare și de aprobare trebuie să fie cât se poate de consecvente, astfel încât să preîntâmpine posibilitatea alegerii arbitrare a jurisdicției de reglementare. Acest aspect are o importanță deosebită atunci când dobânditorul propus își are sediul real într-un stat terț sau nu este o entitate reglementată.

1.4

În plus, având în vedere varietatea tranzacțiilor având ca obiect participații calificate care ar cădea sub incidența directivei propuse (inclusiv participațiile minoritare și majoritare, dobânditorii care sunt sau nu sunt reglementați și dobânditorii din interiorul sau din afara UE), criteriile și procedurile stabilite în directiva propusă trebuie să permită autorităților de supraveghere să efectueze o evaluare prudențială solidă a tranzacțiilor cu grade de complexitate diferite.

1.5

În acest context, anumite aspecte ale directivei propuse ridică preocupări prezentate în detaliu în cele ce urmează. Observațiile specifice formulate în prezentul aviz, precum și propunerile de redactare pun accentul pe dispozițiile din directiva propusă care modifică directiva bancară (8). Totuși, considerațiile subiacente se aplică în mod egal celorlalte entități reglementate din sectorul financiar care cad sub incidența sferei de aplicare a directivei propuse. În consecință, observațiile și propunerile specifice ar trebui să se aplice mutatis mutandis și celorlalte directive comunitare, altele decât directiva bancară, pe care le modifică directiva propusă, și, de asemenea, în vederea asigurării coerenței între sectoare.

2.1

BCE apreciază că trebuie să existe o concordanță mai mare între criteriile de evaluare propuse și criteriile luate în considerare în cursul procesului de autorizare (9). Directiva propusă ar introduce diferențe importante în această privință. Aceasta creează preocupări de ordin prudențial deoarece ar putea permite persoanelor juridice sau fizice care doresc să întreprindă activități bancare să evite cerințele de autorizare mai stricte prin achiziționarea unei instituții de credit. Mai mult, este important să se asigure, nu doar în cadrul procesului de autorizare, ci și în contextul aprobării modificărilor aduse participațiilor calificate într-o instituție de credit, luarea în considerare în mod adecvat a condițiilor esențiale pentru securitatea și soliditatea instituției vizate și supravegherea sa eficace, deoarece s-ar putea ca acestea să nu mai fie posibile în mod eficient ulterior în cursul procesului de supraveghere.

2.2

Una dintre diferențele de substanță este legată de aria de acoperire a evaluării. În cadrul procesului de autorizare reglementat de directiva bancară în vigoare, autoritățile de supraveghere apreciază calitatea viitorilor acționari/asociați sau membri luând în considerare nevoia de a asigura un management sănătos și prudent al instituției de credit (10). În mod asemănător, în ceea ce privește achizițiile sau majorările participațiilor calificate, directiva bancară prevede posibilitatea ca autoritățile competente să se opună proiectului dobânditorului propus, dacă, ținând cont de nevoia de asigurare a unui management sănătos și prudent al instituției de credit, nu sunt încredințate de calitatea persoanei în cauză (11). Totuși, conform directivei propuse, autoritățile de supraveghere ar evalua doar calitatea dobânditorului propus și soliditatea financiară a achiziției propuse luând în considerare influența probabilă pe care dobânditorul propus ar putea-o avea asupra instituției. BCE sugerează ca directiva propusă să fie modificată astfel încât să impună autorităților de supraveghere să asigure că managementul sănătos și prudent al instituției vizate nu va fi periclitat nici în contextul achizițiilor sau majorărilor participațiilor calificate.

2.3

O altă preocupare privește dispoziția din directiva propusă, în virtutea căreia autoritățile de supraveghere se pot opune unei achiziții propuse „numai dacă ajung la concluzia că nu sunt îndeplinite … criteriile [de evaluare prudențială]…“ (12). În schimb, în cazul procesului de autorizare, autoritățile competente pot refuza acordarea autorizației dacă „nu sunt încredințate“ în privința calității acționarilor/asociaților sau membrilor (13). În special în cazurile mai complexe, această nouă sarcină a probei care revine autorităților de supraveghere în privința evaluării achizițiilor sau majorărilor participațiilor calificate ar putea duce la rezultate nedorite, de exemplu la situația în care să li se impună autorităților de supraveghere să aprobe o tranzacție deși nu sunt încredințate de îndeplinirea criteriilor de evaluare prudențială. În consecință, BCE sugerează modificarea directivei propuse, astfel încât să se remedieze această problemă.

2.4

În plus, trebuie să se asigure că lipsa de transparență cu privire la structura grupului în care instituția vizată ar urma să fie integrată conform proiectului de achiziție nu poate împiedica supravegherea eficace a instituției vizate. Cerințele aplicabile în cazul obținerii autorizației pentru inițierea activității unei instituții de credit prevăd că autoritățile competente pot acorda o autorizație numai dacă legăturile strânse existente între instituția de credit și alte persoane juridice sau fizice nu împiedică exercitarea eficace a funcțiilor de supraveghere (14). BCE consideră că ar trebui inclusă o cerință asemănătoare referitoare la transparența structurii de grup și în privința aprobării de către autoritățile de supraveghere a achizițiilor și majorărilor participațiilor calificate într-o instituție de credit, și propune includerea unui criteriu suplimentar în acest sens în lista criteriilor de evaluare prudențială din directiva propusă (15).

2.5

În situațiile în care instituția de credit vizată ar deveni, urmare a achiziției propuse, parte a unui grup având sediul real în afara UE, BCE dorește să sublinieze necesitatea ca: (i) societatea-mamă să fie supravegheată în mod adecvat în statul terț în cauză; și (ii) autoritatea competentă din statul terț să dea asigurări suficiente în ceea ce privește capacitatea și voința sa de a coopera în mod satisfăcător cu autoritatea de supraveghere a instituției vizate. Dată fiind importanța unei supravegheri consolidate eficace a grupurilor bancare, precum și a unei cooperări adecvate între autoritățile din statul de origine și statul gazdă în vederea exercitării unei supravegheri bancare eficace (16), este esențial ca în momentul aprobării achiziției sau majorării participației calificate într-o instituție de credit din UE să se constate că nu există impedimente în această privință în statul terț în cauză. În consecință, BCE consideră că ar trebui inclusă o cerință specifică corespunzătoare în lista criteriilor de evaluare propuse.

2.6

Directiva propusă prevede că statele membre „nu impun nici o condiție prealabilă privind nivelul participației ce urmează să fie achiziționată și nici nu examinează achiziția în funcție de necesitățile economice ale pieței“ (17). Această interdicție reflectă jurisprudența constantă a Curții de Justiție (18) conform căreia măsurile naționale trebuie considerate restricții la libertatea de mișcare a capitalului dacă au capacitatea de a împiedica sau limita achiziția de acțiuni/părți sociale la societățile în cauză sau de a descuraja investitorii din alte state membre să investească în capitalul acestora (19), cu excepția cazului în care aceste măsuri pot fi justificate pe baza motivelor prevăzute la articolul 58 din tratat sau, în anumite condiții, pe baza unor motive excepționale în interesul general (20). Totuși, în această privință, tratatul conține o dispoziție specială de eludare aplicabilă măsurilor de natură prudențială (21), cu condiția ca aceste excepții să nu constituie un mijloc de discriminare arbitrar sau o restricție deghizată a libertății de mișcare a capitalului (22). Într-adevăr, în anumite circumstanțe excepționale, buna funcționare a instituției vizate ar putea fi împiedicată de un conflict între acționarii/asociații importanți, ale căror participații, luate separat, sunt suficient de importante pentru a bloca luarea unei decizii, dar nu suficient de importante pentru a le conferi controlul asupra instituției. O astfel de structură a acționariatului ar putea slăbi managementul instituției, ceea ce ar putea avea repercusiuni negative asupra eficacității supravegherii acesteia. Din acest motiv, sub aspect prudențial, ar fi important ca în momentul aprobării modificărilor participațiilor calificate în instituția de credit să existe deja garanții adecvate împotriva apariției unor structuri de acționariat precare. În acest context, directiva propusă trebuie modificată pentru a permite autorităților de supraveghere să se opună achiziției propuse dacă, ținând cont de posibila influență a dobânditorului asupra instituției de credit, nu sunt încredințate că principiile de guvernanță corporativă ale instituției vizate sunt suficient de puternice pentru a preveni eventuale blocaje în procesul de luare a deciziilor ca urmare a achiziției propuse. Introducerea acestui criteriu suplimentar ar impune și eliminarea din directiva propusă a dispoziției menționate mai sus conform căreia este interzisă impunerea oricăror condiții prealabile cu privire la nivelul participației ce urmează a fi achiziționată (23).

2.7

Unele dintre criteriile de evaluare din directiva propusă au nevoie de clarificări. În special, BCE consideră că ar fi binevenită o precizare expresă că, urmare a achiziției sau majorării participațiilor calificate, instituția vizată ar trebui să îndeplinească și să continue să îndeplinească toate cerințele prudențiale aplicabile. În consecință, BCE propune modificarea corespunzătoare a criteriului de evaluare respectiv (24). Mai mult, evaluarea de către autoritățile competente nu trebuie să se limiteze la examinarea existenței unor motive rezonabile pentru a suspecta acțiuni de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, ci ar trebui să aibă în vedere orice infracțiune gravă (25).

2.8

În cele din urmă, BCE consideră util să clarifice că autoritățile de supraveghere, atunci când decid să aprobe o achiziție sau majorare a unei participații calificate propusă, pot lua în considerare angajamentele asumate de dobânditorul propus pentru a garanta că instituția vizată este capabilă să îndeplinească criteriile de evaluare prudențială. Angajamentele trebuie să ia forma unor raporturi juridice obligatorii. În orice caz, cerințele minime de capital trebuie întrunite în momentul achiziției participației calificate. Menționarea acestei practici în directiva propusă s-ar face pentru a permite autorităților de supraveghere să aprobe tranzacții pe care altfel ar fi obligate să le respingă în absența unor astfel de angajamente. Se observă în această privință că practica aprobării condiționate, prevăzută în mod expres în directiva bancară în contextul procedurilor de autorizare (26), ar contribui mai mult la alinierea între procedurile aplicabile acordării autorizației de inițiere a activității instituțiilor de credit și procedurile aplicabile achizițiilor sau majorărilor participațiilor.

3.1

În principiu, BCE consideră că măsurile de ordin procedural destinate îmbunătățirii procesului de autorizare prudențială nu ar trebui să aducă atingere obiectivelor prudențiale subiacente. Din acest motiv, termenele aplicabile perioadei de evaluare a achizițiilor și a majorărilor participațiilor (27) trebuie să asigure în primul rând că autoritățile de supraveghere pot lua o decizie corectă și motivată. În special, dacă termenele sunt prea scurte există riscul ca autoritățile de supraveghere să fie obligate să aprobe cererile primite chiar dacă nu au avut timp să efectueze o analiză corespunzătoare, risc incident mai ales în cazurile complexe. Aceasta ar fi în detrimentul credibilității și calității deciziilor de evaluare, ceea ce ar putea avea efecte negative și asupra stabilității financiare.

3.2

Având în vedere importanța acestei probleme, BCE consideră că ar trebui să se efectueze o revizuire majoră a perioadei de evaluare globală, cu consultarea îndeaproape a autorităților de supraveghere din UE pentru a beneficia din plin de experiența profesională a autorităților competente. În această privință, BCE observă că autoritățile de supraveghere din toate sectoarele financiare au exprimat preocupări serioase (28) în legătură cu: (i) propunerea de a reduce substanțial perioada de evaluare globală, de la actuala perioadă de aproximativ șaizeci și cinci de zile lucrătoare la treizeci de zile lucrătoare; și (ii) propunerea ca perioada de evaluare să înceapă să curgă înaintea primirii tuturor informațiilor necesare (29). În acest context, BCE ar recomanda reexaminarea termenelor propuse aplicabile evaluării globale.

3.3

În plus, termenele maxime propuse în care autoritățile de supraveghere pot solicita informații suplimentare de la dobânditorii propuși și în care dobânditorii propuși trebuie să furnizeze astfel de informații ar trebui prelungite. În general, nu este posibilă aprecierea corectă a nevoii de informații suplimentare într-un termen de cinci zile lucrătoare (30), mai ales în cazurile care implică instituții mari și complexe, care necesită schimburi de informații prudențiale substanțiale (eventual implicând autorități din state terțe) sau în legătură cu dobânditorii propuși care nu sunt supuși supravegherii prudențiale. De asemenea, ar putea fi dificil și pentru dobânditor să furnizeze astfel de informații în termen de doar zece zile lucrătoare (31). Nu este de dorit ca autoritățile de supraveghere să respingă cererile privind achizițiile sau majorările participațiilor pe motiv că lipsesc informații (32) doar pentru că autoritățile de supraveghere nu au avut posibilitatea să evalueze în mod complet nevoia de informații suplimentare sau pentru că dobânditorii propuși nu au putut să furnizeze informația în cadrul termenului extrem de strict. Deși dobânditorii propuși ar avea oportunitatea să notifice din nou cererile lor, o astfel de procedură trebuie să rămână o excepție, deoarece riscă să transforme aprobarea într-un proces deosebit de împovărător și ineficient pentru ambele părți. Mai mult, în anumite state membre, deciziile negative asupra cererilor primite sunt făcute publice și pot dăuna în mod substanțial dobânditorilor propuși, mai ales celor listați la bursele naționale și internaționale.

3.4

BCE este de părere că în situațiile în care dobânditorul propus adresează o notificare autorității competente pentru instituția vizată, dar furnizează un set incomplet de documente sau informații (33), aceasta nu ar trebui să constituie automat o confirmare de primire din partea autorității competente (34), nici să determine curgerea imediată a perioadei de evaluare (35). Într-adevăr, aceasta este abordarea Comisiei în contextul notificării concentrărilor în conformitate cu normele europene privind controlul fuziunilor (36). Normele de punere în aplicare a ECMR (37) prevăd că notificările devin efective „la data la care au fost primite de Comisie“ (38). Totuși, atunci când informațiile sunt incomplete sub orice aspect important, Comisia trebuie să informeze în scris și fără întârziere părțile care au efectuat notificarea. În aceste cazuri, notificarea devine efectivă „la data la care Comisia primește informațiile complete“ (39). Comisia trebuie să confirme fără întârziere și în scris primirea: (a) notificării; și (b) oricărui răspuns către Comisie din partea părților care efectuează notificarea, atunci când informațiile furnizate sunt incomplete (40). În acest context, BCE propune ca perioada de evaluare să înceapă să curgă în mod formal doar din momentul în care informațiile solicitate sunt complete, iar informațiile incorecte sau înșelătoare să fie considerate informații incomplete (41).

3.5

În aceeași ordine de idei, dar dintr-o perspectivă mai generală, examinarea directivei propuse permite să se constate că o serie de chestiuni tehnice nu pot fi reglementate în mod adecvat în cadrul directivei bancare, ci ar ține de domeniul măsurilor de punere în aplicare care să conțină norme de procedură speciale ce ar urma să fie specificate ulterior pentru a asigura suficientă certitudine juridică și condiții de egalitate adecvate pe întreg teritoriul UE. Astfel cum a subliniat în mod consecvent în avizele anterioare, BCE este de părere că actele juridice adoptate la nivelul 2 ar trebui să constituie corpul principal de norme tehnice aplicabile instituțiilor financiare din UE (42). Autoritățile de supraveghere au adoptat la rândul lor acest punct de vedere, exprimându-și sprijinul pentru folosirea mai frecventă a măsurilor de punere în aplicare (43). În acest context, se propune extinderea sferei de aplicare a dispozițiilor privind comitologia prevăzute în directiva propusă (44) și permiterea adoptării de măsuri la nivelul 2, care să fie puse în aplicare în mod coerent pe întreg teritoriul UE înainte de expirarea perioadei de transpunere (45). În special, este important ca măsurile de punere în aplicare detaliate să acopere, pe lângă specificarea și clarificarea criteriilor de evaluare prudențială, următoarele aspecte: (i) normele aplicabile notificărilor efectuate de dobânditorii propuși (persoanele îndreptățite să efectueze notificări, clarificarea înțelesului noțiunii de „persoane acționând în mod concertat“, data notificării efective, termene, etc.); (ii) o listă care să specifice informațiile necesare în vederea evaluării prudențiale; și dacă este posibil (iii) tipul de angajamente pe care dobânditorii propuși și le-ar putea asuma față de autoritățile competente. Cu privire la aceste aspecte, BCE dorește de asemenea să sublinieze că normele de procedură detaliate aplicabile în contextul ECMR constituie o sursă de inspirație utilă.

3.6

În cele din urmă, trebuie avută în vedere posibilitatea introducerii în directiva propusă a unor termene mai diferențiate, care să fie proporționale cu complexitatea achiziției sau a majorării participațiilor calificate supuse examinării. Aceasta ar fi în conformitate cu principiul proporționalității, care apare deja în alte dispoziții din directiva propusă (46). Adoptarea unei distincții între cazurile simple și cele complexe pe baza unor criterii de clasificare comune, obiective și transparente, care ar putea fi adoptate de asemenea sub forma unor măsuri de punere în aplicare, ar avea avantajul de a asigura un tratament mai expeditiv al cazurilor simple, garantând totodată evaluarea temeinică a cazurilor mai complexe, pentru care este nevoie în mod obișnuit de mai mult timp. BCE consideră că termenele actualmente prevăzute în directiva bancară (47) pot fi aplicate în continuare acestor cazuri complexe (48), precum și situațiilor care deja declanșează prelungirea perioadei de evaluare în virtutea directivei propuse (49).

5.1

Pentru a permite Comisiei să-și îndeplinească rolul care îi revine în virtutea tratatului (52), directiva propusă prevede posibilitatea Comisiei de a solicita autorităților de supraveghere naționale documentele pe baza cărora au efectuat evaluările prudențiale, precum și motivele comunicate dobânditorului propus (53). În conformitate cu directiva propusă, informațiile furnizate către Comisie ar putea fi utilizate doar pentru a determina dacă un stat membru și-a îndeplinit obligațiile ce îi revin în baza directivei bancare (54).

5.2

BCE are de formulat o serie de observații generale în legătură cu această dispoziție propusă. În calitate de gardian al tratatului și pentru a asigura funcționarea și dezvoltarea corespunzătoare a pieței comune (55), Comisia trebuie să asigure aplicarea tratatului și a măsurilor luate de instituții în temeiul acestuia. De asemenea, Comisia are puterea, dacă este cazul, de a sesiza Curtea de Justiție atunci când consideră că un stat membru nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul tratatului (56). Chiar dacă sarcina de a proba neîndeplinirea unei obligații revine Comisiei (57), Curtea a stabilit în mod clar că statele membre au, în virtutea articolului 10 din tratat, obligația de a facilita Comisiei îndeplinirea sarcinilor sale, ceea ce înseamnă în special că au obligația de a coopera cu bună-credință la cercetările întreprinse de Comisie și de a-i furniza toate informațiile solicitate în acest scop (58).

5.3

Pentru BCE este esențial ca Comisia să aibă un acces adecvat la informații astfel încât să-și poată îndeplini sarcinile care îi revin în temeiul tratatului. Mai mult, BCE observă că în baza directivei propuse și în conformitate cu articolul 287 din tratat, informațiile furnizate Comisiei constituie secret profesional care trebuie respectat de toate persoanele care lucrează sau au lucrat pentru Comisie, ceea ce înseamnă că nici o informație confidențială primită de Comisie nu poate fi divulgată nici unei persoane sau autorități (59).

5.4

Atunci când se aplică normele europene privind controlul fuziunilor (60), guvernele și autoritățile competente din statele membre au obligația de a furniza Comisiei toate informațiile necesare pentru ca aceasta să-și îndeplinească sarcinile care-i sunt atribuite prin ECMR (61) în conformitate cu normele care reglementează secretul profesional (62). Mai mult, statele membre pot adopta măsuri potrivite pentru a-și proteja „interesele legitime“ (63), precum „normele prudențiale“ (64). Dacă există îndoieli serioase privind natura prudențială a normelor care stau la baza unei anumite măsuri, măsura respectivă trebuie notificată de statul membru în cauză (65) către Comisie care va analiza în special dacă măsura adoptată se justifică printr-unul dintre interesele considerate ca fiind legitime (66).

5.5

BCE înțelege că, în virtutea directivei propuse, sarcina Comisiei de gardian al tratatului ar fi mult facilitată dacă ar avea competența de a solicita informații direct de la autoritățile naționale de supraveghere (fără a avea nevoie de intermediere din partea guvernelor). Totuși, în contextul supravegherii prudențiale, Curtea de Justiție a arătat că „funcționarea corectă a controlului bancar pe baza supravegherii într-un stat membru și a schimbului de informații între autoritățile competente necesită protejarea secretului profesional. Divulgarea informațiilor confidențiale, indiferent de scop, ar putea avea consecințe nefaste nu doar pentru instituția de credit direct implicată, ci și pentru sistemul bancar în general“ (67).

5.6

Curtea nu a avut încă ocazia să evalueze în detaliu, pe de o parte, nevoia autorităților naționale de supraveghere de a proteja secretul profesional și confidențialitatea informațiilor prudențiale privind instituțiile financiare individuale și, pe de altă parte, drepturile și obligațiile Comisiei în calitate de gardian al tratatului. Totuși, BCE consideră că este cu siguranță necesară stabilirea unui echilibru atent care să permită reconcilierea nevoii Comisiei de a dispune de toate informațiile necesare pentru a lua în timp util o decizie cu privire la un anumit caz (68) cu nevoia de a proteja drepturile dobânditorilor propuși și obligația autorităților de supraveghere de a garanta confidențialitatea informațiilor referitoare la instituțiile financiare în vederea asigurării stabilității sistemului financiar (69). În acest context, orice derogare de la obligația autorităților de supraveghere de a respecta secretul profesional și de a păstra confidențialitatea informațiilor prudențiale trebuie să se limiteze în mod clar la cazurile de notificare a proiectelor de achiziții de participații calificate atunci când fie: (i) la terminarea evaluării autoritatea competentă a decis să se opună achiziției propuse și Comisia a primit o plângere formală din partea dobânditorului propus, fie (ii) există motive rezonabile pentru a suspecta că, acționând cu intenție, autoritatea de supraveghere a aplicat greșit criteriile sau procedurile de evaluare prudențială. Având în vedere principiul independenței autorităților de supraveghere (70), trebuie precizat în mod clar că nu-i este permis Comisiei să se amestece în procesul de luare a deciziilor în materie de supraveghere și că autoritățile competente trebuie să facă publice informațiile pertinente doar după ce au finalizat evaluarea prudențială. Între timp, BCE este convinsă că această propunere de specificare a cadrului juridic din punct de vedere al criteriilor și procedurilor de evaluare va avea ca efect îmbunătățirea considerabilă a clarității și certitudinii juridice în materia evaluării prudențiale a achizițiilor și majorărilor participațiilor la capital, reducând astfel numărul acțiunilor Comisiei pentru eventuale încălcări ale dreptului comunitar.

6.1

Dat fiind că tratatul impune consultarea BCE cu privire la directiva propusă, ar trebui introdusă o referire în acest sens în directiva propusă, în conformitate cu articolul 253 din tratat.

6.2

Directiva propusă clarifică directiva bancară (71) prin trimiterea încrucișată la definiția drepturilor de vot prevăzută în Directiva 2004/109/CE (72). Deși această modificare propusă este binevenită, definiția ar trebui aplicată în mod consecvent în întreaga directivă bancară, astfel cum se precizează în anexă.

6.3

Termenul „dobânditor propus“ (73) ar putea fi adăugat listei de termeni definiți în directiva bancară (74). Mai mult, conform directivei propuse, prin „dobânditor propus“ se înțelege „orice persoană fizică sau juridică acționând singură sau în mod concertat“. Dat fiind că acest din urmă concept este introdus pentru prima dată în directiva bancară, ar fi nevoie de o examinare suplimentară a situațiilor vizate, precum și a implicațiilor pentru persoanele (juridice și fizice) în cauză, de exemplu în ceea ce privește obligația de notificare. Aceste aspecte ar putea fi clarificate în cadrul măsurilor de punere în aplicare.

6.4

În ceea ce privește perioada de evaluare prelungită prevăzută în directiva propusă (75), BCE consideră că ar trebui aplicată oricărui dobânditor propus dintr-un stat terț (atât persoanelor juridice, cât și celor fizice) indiferent dacă este reglementat sau nu.

6.5

Dat fiind că directiva propusă are incidență asupra diferitelor părți ale sectorului financiar și va atrage modificări legislative și ajustări ale practicilor autorităților naționale de supraveghere, ar fi justificată o perioadă de transpunere mai lungă (de cel puțin douăsprezece luni) a directivei propuse, precum și o clauză de reexaminare. Ar fi util să se ia în considerare o perioadă de tranziție, mai ales dacă după adoptare, directiva propusă nu este transpusă la fel de repede în toate statele membre, ceea ce ar putea ridica probleme, de exemplu, cu privire la aplicabilitatea sa în cazuri transfrontaliere care impun consultarea altor autorități competente.